ZI PE ZI

9 noiembrie 2023 Cândva, acum multe decenii, copil fiind, priveam fascinat dârele albe ale avioanelor din înaltul cerului. Vedeam când și când câte unul și îmi amintesc perfect senzația mea de uimire că oameni sunt atât de sus și că desenează atât de frumos acele linii pe cer. Iar magia începea atuncu când dârele motoarelor cu reacție începeau să se estompeze în timp ce avionul continua să "scrie" cu alb în depărtare. Acum, în seara de noiembrie, în traficul blocat de la intrarea în oraș, priveam în depărtare peste "valurile" Cindrelului. Un roi de avioane lăsa dârele în toate direcțiile, fiecare pe culoarul său de zbor. Fascinant era numărul lor și cum se încadrau în peisajul prezentului. Nu suntem în era mașinilor zburătoare, cum ne închipuiam că va fi, dar omul deja pune pasul tot mai des în cer.  Cândva, de mult, mi se părea fascinantă mașina. Nici nu erau foarte multe și cam toare erau la fel. Mă uitam cu admirație la șoferi, mai ales la cei de trol...

31 octombrie 2023 Nu am mai scris de 2 săptămâni! Adevărul este că Miucky, pisica adoptată de noi, îmi ia foarte mult timp, mai ales din acel timp în care aș putea scrie aici. Dar trebuie să povestesc acum accidentul stupid de ieri, cel care era să fie cu adevărat grav. Eram cu toții în bucătărie, lucrând de zor la masă, la un puzzle. Concentrați acolo, iar pe jos o plasă, credeam eu, cu legume aduse de la Veștem acum vreo 3-4 zile. În micul nostru apartament uneori n-ai unde să mai depozitezi totul. Dar cum stăteam noi așa, deodată aud o bubuitură chiar lângă noi. Prima dată am crezut că e vreun balon al Taniei, doar că nu avea niciun balon umflat pe acolo. Când mă uit de unde a venit zgomotul, văd instant șiroind ceva roșu din plasa de jos. Și, atunci realizez, în jurul nostru plouase cu cioburi de sticlă. Se întâmplase că în acea plasă era și o sticlă cu must - de care habar nu aveam. Lăsată așa, fără să știu eu nimic, atâtea zile, a fermentat până la momentul la care a ...

16 octombrie 2023 Am ajuns și aici! Tânjesc după vremurile din facultate când mergeam la festivalul acesta la Casa de Cultură și legam câte 4-5 filme în fiecare seară. Era o singură sală, se stătea chiar și pe scările sale, dar era ceva ce merita trăit măcar o dată în viață. Anii au trecut și, în mulți ani, nu am reușit să vin la festival chiar deloc. În doi ani eram în recuperare, după operații, alteori era programul prea încărcat. Acum iată-mă aici, dacă tot sunt în concediu, luni, în prima zi de festival, la sala "Thalia" la un film despre Mariupol și apoi încă unul despre discotecile românești în perioada anilor '80. Abia aștept să savurez!

11 octombrie 2023 Ghicești ce este poza asta? I-am dat AI-ului să-mi facă o poză pornind de la Windows XP. Recunoști dealurile de pe desktop?  Și uite de asta mă leg acum, de calculatoare, căci azi am avut o lungă planificare de reorganizarea casei noastre în care este mereu dezordine.  Mi-am adus aminte atunci de directorul pe care ajung să îl am pe mai toate calculatoarele pe care lucrez, ba chiar și în Google Drive sau aici, pe telefon. Directorul "Temporar" sau "Temp". Acolo arunc mereu fișierele de care am nevoie pe moment. De multe ori uit de ele și se adună câte 200-300 în folder. Soluția curățeniei e banală: Select All și Delete. Așa să tot faci curățenie!

5 octombrie 2023 Azi a fost prima zi cu adevărat de toamnă. Nu mai merge deja să stai doar în mânecă scurtă, iar pe seară a început și ploaia. Acea ploaie ce miroase a toamnă. Mă uit în calendar și văd că e octombrie și mi se confirmă teoria: anotimpurile s-au decalat cu o lună. În alte vremuri așa era deja la începutul lui septembrie, nu al lui octombrie. Și tot azi a poposit în casa noastră acest pui de pisică pe nume Miucky - nume dat de Tania. Deocamdată e foarte mică și planul era să o ducem la țară, la Veștem. Pentru că în apartamentul nostru de doar două camere, plin de jucării și greu să fie ținut ordonat, este teribil să fie loc și de o pisică. Doar că, deși e aici de doar câteva ore, deja ne atașăm tare de acest suflețel. Sper să îi putem oferi viața frumoasă pe care o merită o asemenea ființă. 

1 octombrie 2023 Așa mă simt acum. Descărcat! Încerc să urc 2 etaje cu niște plase pline în mână, ajung gâfâind sus.  Merg la o întâlnire mai mare, cu distracție și boardgames, nimic greoi, ajung acasă extenuat.  Dorm uneori mult, adică de la ora 23, ceea ce e formidabil pentru mine, tot nu mă simt odihnit. Sper să fie doar efectul medicamentelor de care tocmai am scăpat. Să fie doar atât și, cumva, nu știu cum, să mă pot recupla la o priză de energie.