ZI PE ZI

31 iulie 2023 O imagine mă bântuie de ieri. Era ieri duminică, mergeam cu Tania, ea pe role, până la bunici. În apropierea blocului, văd pe partea cealaltă a străzii un bătrân. Mergea foarte încovoiat, foarte greu. Părul îi era complet alb și părea că suferă. M-am uitat mai atent, am focusat la distanță și atunci mi-am dat seama: era Tata! Tata, pe care îl știam încă în putere, cel care își duce atât de bine cele 8 decenii de viață, de data asta părea strivit de vârstă. El care era mai tot timpul înalt (sau cel puțin în amintirea mea de copil așa îl știam), acum era înclinat puternic. El, care mergea pe munte, el, care mergea mult pe jos, acum părea că se chinuie la fiecare pas. A fost o imagine dureroasă pentru mine, a fost un moment de conștientizare.  Mult nu-l voi mai avea nici măcar așa pe Tata, să umble, să mă pot înțelege cu el. Îl admir mult pentru ceea ce a fost în viață, pentru ce mi-a transmis mie fără să își dea seama. Despărțirea de el mi-a fost de neconcep...

30 iulie 2023 Acum câteva minute cineva mi-a cerut prietenia pe Facebook. Pare să fie cineva din anturaj, o femeie din Sibiu, cel mai probabil prietenă cu Veronica. Înainte să dau accept, am aruncat o privire, cum era și normal, peste poza ei. Prima era cam neclară, a doua nu m-a ajutat să o recunosc, dar a treia poză avea frame cu "Votează da la Referendum!". Care referendum? Referendumul pentru Familie, referendumul minciunii, urii și intoleranței de acum câțiva ani. Atât mi-a fost de-ajuns. Cineva care a susținut referendumul acela nu are ce căuta în lista mea. Indiferent de context, suntem pur și simplu incompatibili. Ca atarez, refuzul l-am decis în mai puțin de 1 minut.

29 iulie 2023 E un mit. Încă unul cu care noi, ca popor, ne împopoțonăm, fără să aducem și substanță pe el. Poate a fost în trecut, cândva, când puteam să primim popoare în refugiu. Acum însă ce vezi că zic românii este abjecție pură. Mai văd încă prin oraș multe mașini de Ucraina. Mulți din acei oameni deja au prins cheag aici, încearcă să își facă o viață. Ce este acum la ei este îngrozitor în continuare. Îi înțeleg pe acești oameni și soarta lor mă înduioșează. Deunăzi, la un concert al unei trupe etno-rock din Ucraina am văzut în spatele meu ceea ce părea a fi o familie ucraineană, de fapt două doamne și doi copii - fără bărbați. M-am dat deoparte, ca să poată vedea ele de după mine și le-am poftim mai în față. Aș fi vrut cumva să le mulțumesc prin grai, să le fac să se simtă mândre în refugiul lor de la Sibiu, dar n-am știut pe ce cale să le abordez. Acum însă mai văd articole și păreri despre ucraineni pe net. Aceleași răutăți absolut gratuite din partea unor oameni c...

28 iulie 2023 Unul dintre lucrurile ce dau mândrie Sibiului este aspectul moștenirii sașilor. Vorbim de istorie, vorbim de cetate și civilizație, și vorbim despre denumirea germană a orașului. Ca sibian, să spui Hermannstadt este ca și cum ai scrie cu "bold" Sibiu.  Zilele astea a fost iarăși un pic de fierbere din afară pe tema asta. Fiul lui Adrian Păunescu a jignit absolut gratuit orașul spunând sfidător că el vine să concerteze în Sibiu, nu în Hermannstadt. Numai bine, dacă mai aveam vreun gând să mai merg vreodată la un concert de folk, acum mi-a trecut. Muzica unor capete pătrate nu mă poate interesa. Mai interesantă a fost însă reacția comentatorilor. Sibienii, evident, au fost revoltați de declarație. În schimb exact cei din cele mai îndepărtate zone ale țării, de pe la Slatina, Constanța sau Botoșani erau cei care susțineau cel mai mult afirmația. Probabil o fi un complex de inferioritate, căci să te declari stăpân pests Sibiu când tu ești în hoția și săr...

27 iulie 2023 Azi a fost despre scris și idei. Fac un curs de "copywriting", o comunitate imensă, teme și lucruri de zis/făcut. Mi-am petrecut dimineața făcând teme pe marginea unor reclame, apoi alte și alte subiecte, mereu pe creativitate, mereu pe idei. Ce am observat este că mă descurc foarte bine, aș zice că mult peste ceilalți. Nu e p noutate, eram bun și în facultate la asta, am și experiența din toți acești ani. Și încep tot mai mult să cred că asta e chemarea mea pe care o irosesc zi de zi. Poate că ar trebui să insist mai mult, poate că ar trebui să risc. În anii 2000 nu se putea trăi din așa ceva, acum însă pare că există cerere. 

26 iunie 2023 Mi-am vizitat azi niște vechi prieteni, un fost coleg de liceu, plecat de 10 ani în Germania și soția lui. În timpul discuției, fiindcă erau și ei bine conectați la situația din România, m-au întrebat la un moment dat ce cred că va urma, dacă USR ar putea salva situația. Nu, clar nu va salva USR situația, dar este la fel de clar că ceea ce urmează nu are cum să fie bine. Ne așteaptă din 2024 un viitor între PSD și AUR, adică între hoți ce au căpușat statul și hoți și mai lacomi, mai inculți și cu mai mari șanse de a fi vânduți rușilor. Aș crede că ar fi suficienți 4 ani așa ca să ne învățăm minte, dacă nu aș ști care e potențialul de dictatură. Deci bine nu are cum să iasă. Singura mea speranță este că poate o forță externă ne-ar putea salva de prostia noastră. Mă gândesc ca NATO nu își permite ca aici, la zona fierbinte a războiului din Ucraina, o țară ca România să ajungă în slujba sau sub influențarea Rusiei. Asta e singura mea speranță, căci alta nu mai es...

25 iulie 2023 Astăzi m-am enervat încă de dimineață! Este hărmălaie pe strada noastră fiindcă de vreo 4 zile este închisă circulația pe bulevardul Coposu de jos. Deci toată lumea trece pe aici, trec stoluri de ambulanțe și mașini de Poliție cu sirenele pornite. Să te miști pe aici, să găsești un loc de parcare, a devenit o aventură spre imposibil. Și uite așa, când am venit azi de dimineață înapoi spre casă, am vrut să trec strada pe trecerea de pietoni de mai sus de blocul nostru. Doar așa poți să treci, doar pe acolo, în haosul circulației din jur. Și ce să vezi?! Dincolo de trecerea de pietoni, parcată total aiurea, cu o jumătate de roată pe stradă, stătea o dubă mare, roșie. Eu nu aveam cum să văd peste ea, deci ca să trec trebuia să pășesc pe trecere și să scot capul pe după ea. Cumva am trecut, cu grijă și cu temere mare.  M-am uitat câteva minute la nesimțirea cu care era parcată acolo acea dubă, am sperat că vine șoferul ca să îi spun câteva vorbe. Nici măcar pa...

24 iulie 2023 Intenționam să scriu despre totul și despre nimic în seara asta. Până la urmă, uite acum jumătate de oră, toată agenda zilei a fost dată peste cap de o simplă replică. Brusc, tot ceea ce a fost peste zi s-a dus, n-a contat, nu a existat. Momentul e atât de simplu. Mă duc să o pup pe Tania înainte de somn, îi spun "Noapte bună!" și îmi răspunde la fel pe un ton extrem de cald și de drăgăstos totodată. Aproape întors să ies pe ușă din dormitor, îi spun "Ești o dulce!", la care răspunsul ei este dezarmant: "Și tu!".  Atât, doar de atât a fost nevoie pentru ca ziua să fie perfectă!

23 iulie 2023 Azi am citit o carte! Nu ar trebui să fie asta o știre, dar pentru mine este. Recunosc, poate  par ignorant, dar citesc foarte rar cărți. Citesc tot timpul presa, citesc opinii de tot felul, mă uit la documentare și văd foarte multe podcast-uri. Adică toate acestea sunt forme de informație condensată și oferită accelerat, vizual și pe segmentele esențiale. Cred că pentru a obține din lectură informația pe care o obțin din 2-3 documentare aș avea nevoie de vreo săptămână doar de lectură. Calcul simplu: câteva ore versus o săptămână.. Cititul poate ajută intelectul, dar nu ajută timp meu. Zilele mele sunt finite, nu am timp de pierdut citind (sună groaznic, dar este pur pragmatic), prefer să nu pierd niciodată timpul făcând în schimb lucruri care să îmi ofere mult mai rapid informațiile.  Acum însă am citit o carte relativ scurtă, dar esențială, o carte recomandată de terapeutul meu. Mă simt implinit fiindcă am mai făcut și asta, ca și cum aș fi fost tr...

22 iulie 2023 Acum, pe seară, ne-am hotărât să mergem scurt la Ocna Sibiului. La ora 7 eram acolo, așa că am mai avut vreme de o oră de bălăceală până să apună soarele. Moment perfect pentru un mixt între apa lacurilor suficient de caldă și un soare mai puțin fierbinte. Ocna e așa cum a fost în ultimii ani. Un pic mai aranjată, dar cu încă multe lucruri de aranjat. Prea multe tarabe, prea mult kitsch, muzică populară sau manele. Probabil se adaptează la clientela predominantă. Ce m-a speriat însă față de alți ani a fost numărul tot mai mare de oameni grași. Nu doar grăsuți, ci grași și chiar enormi! Și, ca să fie mai grav, erau pe toate vârstele, de la copii de 8-9 ani și până la pensionari. Sigur, e dreptul oricui să fie gras și să se prezinte așa în public. Însă numărul mare al celor grași spune ceva despre sănătatea alimentară din România, despre cât de sănătos mănâncă oamenii. E grav!

21 iulie 2023 Un colț de Sibiu în arșița dimineții de iulie. O terasă deasupra Pasajului Scărilor și un efect AI de pictură peste poza făcută prin micul obiectiv al telefonului. Probabil așa ar trebui să înceapă fiecare zi, cu o cafea aici și cu un laptop în fața. Să savurezi umbra, răcoarea și farmecul Sibiului istoric. Să te simți inspirat, să inspiri aerul de aici, dar să îi și inspiri pe alții. Sibiul oferă așa ceva. Timp să ai, zile suficiente și profesia potrivită.

20 iulie 2023 Astăzi am aruncat gunoiul reciclabil. În timp ce sortam plasticul de hârtie în fața pubelelor am dat și de ambalajele medicamentelor citostatice. Tura a patra de medicație a fost deci ingerată și apoi aruncată ritualic la gunoi. Pot să spun că vreo 10 gânduri m-au străfulgerat. Multe de teamă, ca nu cumva să nu fi luat ceva important din ele, unele de speranță, că medicamentele s-au dus unde trebuie, dar și câteva de recunoștință, pentru medicină, dar și pentru Dumnezeu. Nu cred că din afară ar fi văzut cineva, dar în interiorul meu era o furtună de gânduri și stări. Probabil am privit câteva secunde în gol, dar apoi mi-am văzut de treabă. Un moment mare de introspecție venit pe neașteptate.

19 iulie 2023 De o bună bucată de vreme am abandonat conceptul de televiziune. Astă seară mă uitam șocat chiar cum mai arată cârcotașul Șerban Huidu la 47 de ani: spân, de fapt ras complet fiindcă chelea, foarte îngrășat și cu un zâmbet mai mult decât strâmb. Sunt 20 de ani de când era el în glorie și e o uriașă diferență de aspect, o îmbătrânire urâtă. Dar nu despre el vreau să vorbesc aici. Mă uit la personaje TV cunoscute, ca Dan Negru, Garcea (cel de la Vacanța Mare) sau abjecți precum Piperea. Toți au frecat televizor în tot felul de emisiuni și show-uri, toți au fost crescuți de televiziunile bolnave de la noi la un rang de notorietate absolută. Acum însă, oriunde te miști pe Facebook sau pe YouTube dai de ei cu postări ipocrite de un patriotism și o religiozitate deșănțate. Indivizii ăștia își construiesc acum cariere politice. Cei mai mulți vor merge pe calea AUR-ului, se vede de acum, cei mai mulți însă adună la fiecare postare zeci de mii de aprecieri și distribui...

18 iulie 2023 De vreo săptămână s-a lăsat o căldură teribilă peste țară. Temperaturi tot de 30 de grade și peste. Poate și din cauza condiției mele medicale de acum, dar nu numai de asta, pur și simplu nu pot ieși din casă, simt că mă topesc. Cel mult o duc pe Tania dimineața la școala de vară, iar apoi mai fac un drum de 20 de minute să o și iau la amiază. Iar acest drum făcut tot pe lângă case, pe la umbra lor, este pur și simplu chinuitor. Oare întotdeauna am fost așa? Mă gândeam azi, simțind mirosul ierbii proaspăt tăiată din Parcul Cetății, cum mergeam în copilărie în câmp cu bunica. Uneori mergeam cu căruța, alteori pe jos. Nu era umbră, mergeam direct prin soare, dar parcă nu mă chinuia atât de rău. Acum, zău par o domnișoară de oraș! Mergeam atunci de dimineață și până după amiaza. Eu îmi făceam de joacă, mai ajutam ici-colo și cu ce puteam pe bunica, dar ea săraca muncea de zor. Zi de zi, zi după zi, la vârsta ei...  Oare chiar am devenit eu atât de slab sau s-...

17 iulie 2023 O surpriză plăcută azi în oraș. După ce am dus-o pe Tania de dimineață la școala ei de vară, am luat-o un pic la plimbare pe străzile centrului Sibiului. Și cum mergeam eu așa pe Mitropoliei, stradă cu un singur sens și cu o singură bandă de circulație, văd numai o coloană mare de mașini. Să tot fi fost vreo 20 de mașini blocate în coloană de camionul de la salubritate. Se ridica gunoiul și, cum curțile de pe centru sunt destul de lungi și întortocheate, operațiunea dura mult.  Dura, desigur, până se duceau lucrătorii în curte, aduceau tomberonul, îl puneau pe utilaj și îl descărcau în camion, apoi până duceau iarăși tomberonul la loc. Dacă n-ai fi știut, ai fi crezut că se stă degeaba, asta deși se vedea că oamenii aia se mișcă chiar cât puteau ei de repede. Surpriza plăcută a venit însă de la cei din coloana de mașini. Chiar m-am uitat, chiar am stat să urmăresc, să văd dacă încep claxoanele șoferilor nerăbdători. O fi fost grabă pe ei, căci era luni dim...

16 iunie 2023 Să te uiți la o finală de Wimbledon doar fiindcă îți dorești să vezi cum pierde un jucător. Asta am făcut eu azi, fiindcă doream din tot sufletul să piardă Djokovic. Nu e frumos, dar simțeam că e o răzbunare morală chiar la nivel personal. Să ne înțelegem, am fost fanul lui Djokovic mult timp. De când? Pai de când într-un turneu în Franța, într-o pauză cauzată de ploaie, a chemat la el un băiat de mingi, a povestit cu el, a împărțit sucul și l-a făcut pe puști să fie în al nouălea cer. Pentru asta merita să îl apreciez, merita să țin cu el. Totul a durat până în 2020, când Djokovic s-a plasat în tabăra antivacciniștilor. Apoi, când a încercat să fenteze legea în Australia și a fost expediat acasă, a devenit idolul tuturor celor ce contestă știința. Cu fiecare victorie a lui Djokovic își băteau joc și mai mult de vaccinuri. În fine, după invazia rusească din Ucraina, tatăl lui Djokovic, după multe alte porcării afirmate, s-a afișat cu un tricou "Z", s...

15 iunie 2023 Am terminat ieri a patra tură de citostatice. Cum am mai pus și ieșirea de noapte la raliu, oboseala acumulată a fost maximă. Azi, pur și simplu, n-am mai putut să mă ridic din pat, am lâncezit toată ziua.  E groaznic să simți că ar trebui să poți să te ridici, dar de fiecare dată când ești în picioare să simți amețeala sau dureri de cap. Așadar azi am abandonat și, cum și afară canicula a fost maximă, am stat doar tolănit toată ziua, jucând la trecerea timpului. La trecerea prețiosului timp!

14 iunie 2023 De fapt, noaptea raliului! Este iarăși Raliul Sibiului și, ca aproape în fiecare an, nu ratăm proba de noapte de pe Șanta. Mereu raliul e vara, mereu pică în zile toride și mereu în proba de noapte de la munte găsim răcoare și o doză necesară de aer proaspăt.  Anul acesta, la fel ca în alți ani, am lăsat mașina cam la vreo 400 de metri de cabana Curmătura, am făcut apoi un drum scurt pe jos vreo 15 minute și ne-am oprit din nou la finish-ul probei, pe dealul înalt în care poți să îți întinzi pătura și să simți că, fiind și cu copiii, ești în siguranță.  Nimic nou la raliu, aceleași mașini, același zgomot. Mai multă lume parcă decât în alți ani, mai multă umiditate în aer, căci ieri a fost o furtună zdravănă pe acolo, iar asta ne-a scutit de praful tradițional de la raliu.  Ce a fost totuși nou a fost la organizare. Mai atenți la spectatorii care trec peste drum, de data asta au făcut trdcererile în mod organizat, dirijat. Și, mai ales, panou cu f...

13 iunie 2023 Nu știu cum calculează celularul numărul de pași pe care i-am făcut într-o zi. Posibil să fie păcălit de mișcările de prin casă, posibil să mai pună și din "burta procesorului". Cert este că acum îmi arată pentru ziua în curs peste  15.000 de pași. Din care, știu sigur, pe mulți chiar i-am făcut. Partea proastă este că azi a fost o zi toridă. Peste 30 de grade cu mult, iar eu, cu citostaticele mele în  a patra zi, gâfâiam pe stradă ca un ogar bătrân. Nu sunt deloc prieten cu vara, nu suport soarele. Oricând prefer -15 grade în loc de 30 de grade. Pur și simplu mi se pare că aceste temperaturi mari îți prăjesc ființa, te apasă pe umeri, pe cap, de parcă ar vrea prin presiunea lor să te topească, nu doar topească.  Nu știu cum voi duce vara asta, nu știu cum voi suporta marea. Simt că îmi e mult mai greu decât în alți ani. Până acum a fost lejer, o vară cu temperaturi de 20-25 de grade. Acum, la 30+, e teribil, trebuie să-mi găsesc o scorbură și să...

12 iunie 2023 În a treia zi de citostatice, iată, oboseala a început să se simtă. A fost și dublată de o căldură infernală, una dintre primele zile în care termometrul s-a dus peste 30 de grade. Iar în starea mea de acum, soarele este inamicul suprem.  Deci am avut (încă) o zi de lipire de pat, sleit și fără chef de absolut nimic. Mă simt vinovat când pierd așa zile, dar pe de altă parte am luxul, acum în concediul medical, să fac exact asta. O astfel de zi este un pas mai aproape către recuperare, nu? Așadar o zi de stat pe celular, cu un pic de televizor și atât. O zi irosită, dar o zi pe care o voi recupera cândva, atunci când voi fi complet bine.

11 iunie 2023 Una dintre fericirile mele atât de mici și de mari simultan este să o duc pe Tania la școală. Cele 10-15 minute în care mergem de mână sunt un moment atât de cald și de intim în care putem pălăvrăgi ce ne taie capul. Păcat că, din cauza bolii, n-am putut s-o duc decât în septembrie și, foarte puțin, acum pe final de școală. Invariabil, suntem pe grabă, în întârziere, dar asta nu încurcă niciodată cu nimic curgerea discuției. Observăm lucruri de pe stradă, vorbim despre școală, despre planuri pe zilele următoare, câte și mai câte. Dar nu contează ce povestim, ci pașii pe care-i facem împreună, strângerea de mână. E bine și că acum, vara, Tania merge la o școală de vacanță, la "Științescu". Uite asa, mă pot bucura și în iulie de acest mic deliciu.  Faceți copii, ca să aveți ce duce la școală! Sunt momente ce nu vor putea fi uitate niciodată în viață, sunt o pasă dată între generații.

10 iulie 2023 A fost azi luni, ziua în care am început o nouă tură de citostatice. A patra din cele șase pe care le am de dus, lunar, până la finalizarea tratamentului.  Nu mă pot plânge de medicație. Sunt doar niște pastile pe care le iau dimineața. Față de alte tratamente auzite la alți bolnavi de cancer, al meu pare ușor. L-aș duce oricum, chiar și dacă ar fi mai greu, important este să fie eficient. Tratamentul meu pare ușor. Îmi dă doar la 2-3 zile după ce îl încep stări tot mai mari de oboseală și de ușor rău de la stomac. Îmi ia apoi încă 1-2 săptămâni, după ce termin totul, ca să îmi revin complet. Și să fiu gata de următoarea tură. Cât va mai trebui. Până acum, din ce arată RMN-ul, totul e în regulă. Operația a reușit, tumoarea nu a recidivat. Doar un mic punct s-a format acolo, un punct alb (posibil ca urmare a operației) care va trebui monitorizat. Dar oricum voi face RMN-uri din 6 în 6 luni câte zile voi avea. Pentru că gândul a ceea ce am în mine, această b...

9 iunie 2023 Azi evenimentul central din Sibiu a fost finalul Turului Ciclist al Sibiului. Eveniment ce crește tot mai mult de la an la an și, deși se suprapune cu marele Tur al Franței, îți dă și ție, sibian, particica ta de mândrie locală.  Astă seară a fost contratimpul organizat ca în fiecare an pe străduțele din centru. Organizat tot mai bine, cu tot mai multe camere de filmat, motociclete și, fiindcă a fost duminică seara, au fost și foarte mulți spectatori. Fie că erau prin colțurile străzilor din cetate sau pe zona verde de pe bulevardul Coposu, atmosfera a fost una de sărbătoare calmă și caldă. Iar filmările din Sibiu, căci totul se transmite live, au fost impresionante.  Din nou, Sibiul a fost mai mult decât un loc, mai mult decât un oraș. A fost o scenă de gală!

8 iulie 2023 Ar fi putut fi azi o zi complet liniștită, una în care să nu se întâmple absolut nimic, în afara unei zile de naștere la care am fost cu Tania.  Asta până acum câteva minute când, pentru a doua oară ziua asta, am dat o raită pe Facebook. Instant, bombardament de ură! Mai întâi niște "frați creștini" de la "Frăția Ortodoxă" s-au dus iarăși să planteze cruci cu tricolorul românesc în cimitirele maghiare din Secuime. Mânați de iubire creștină, desigur. Nu știu ce să mă înspăimânte mai tare: gestul sau mutrele văzute în poze, mutre ale unora ce abia s-au târâit prin școală. De ce fix ăștia au nevoie să se simtă cei mai mari patrioți și, neapărat, să dea lecții de creștinism? Lui Dumnezeu oare Îi place așa ceva sau permite astfel de gesturi doar pentru a ne pune pe toți la încercare? Trec doar cu un scroll mai departe și văd o altă postare a unei prietene virtuale ce se simțea sâcâită de un indicator stradal din Miercurea Ciuc. Erau 6 inscripții ...

7 iulie 2023 Este aproape jumătatea verii și încă n-am avut decât vreo 2 zile cu temperaturi de peste 30 de grade. Altădată, prin anii liceului, în mai deja aveam temperaturi mult mai ridicate decât azi. Nu cred că mi se pare, dar de vreo câțiva ani se vede tot mai clar că anotimpurile s-au deplasat cu cel puțin o lună. În decembrie avem încă temperaturi de toamnă, iar zăpada este o raritare. Frigul vine abia pe la jumătatea lui ianuarie și iarna se prelungește deseori până înspre aprilie. La fel, luna iunie cu greu mai poate fi de vară. E un fel de mai capricios, cu furtuni și temperaturi mai blânde. Căldura cea mare vine abia din a doua jumătate a lui iulie și vara se prelungește până spre sfârșitul lui septembrie.  Nu am nicio explicație științifică pentru asta, nici nu caut. Doar constat ceea ce văd clar de tot în ultimii ani.

6 iulie 2023 Ar trebui poate acum să scriu despre subiectele importante ale zilei, despre cum am fost aproape pus sub hipnoză la terapia psihologică sau despre alte lucruri cotidiene. Ziua de azi însă rămâne sub ultima impresie, cea a concertului de violonceluri (sună ciudat, "violoncele" ar suna mai bine!) din Piața Mare.  Uite așa, concertul acesta l-am așteptat toată săptămâna, fiindcă am urmărit în prealabil pe YouTube cine sunt cei de la "Violoncellissimo". O formație alcătuită din vreo 10 violonceliști care cântă atât melodii clasice, cât și populare, dar și pop, rock sau chiar muzică de filme. Totul pe sunetul grav și inconfundabil al violoncelului.  A fost exact cum mi-am imaginat, a fost probabil cel mai bun concert de anul acesta, un deliciu pentru cei vreo 500 de spectatori prezenți în Piața Mare. A fost atât de bun și de intens încât pe final a venit și o ploaie de vară furtunoasă. Cum nu ne lăsa inima să plecăm, ne-am adăpostit mai mulți în ...

5 iulie 2023 Azi, la RMM-ul periodic, tocmai când mă întindeam pe masă de scanare, gata de a fi introdus în tub, aud deodată asistenta zicând: "Cum v-a plăcut la Festivalul de Teatru?" Cum, de unde venise replica asta din partea unei necunoscute? Zic ceva despre faptul că stăm aproape de Piața Habermann și deci am fost des la spectacolele de acolo, iar apoi îndrăznesc să întreb, așa cum eram pe masă, de unde mă știe. Mister elucidat rapid! În una din serile festivalului, când am ieșit doar eu cu Tania, fetița noastră, așa cum are obiceiul, a pândit momentul și, într-o pauză de spectacole, s-a dus la alte fetițe necunoscute, iar joaca s-a legat instant. Ei bine, acele fetițe erau cu doamna asistentă de la RMN, cea care, atunci, a identificat părintele fetiței venite de nicăieri în gașca deja formată.  Tania face asta mereu, întotdeauna caută prietene, cunoscute sau necunoscute. Are o drăgălășenie fantastică în felul în care abordează, în felul în care leagă relația...

4 iulie 2023 Ce mă enervează cel mai mult la unii oameni este foamea de putere, de funcții. Puterea cu orice preț, fără să aibă nici pe departe competențe pe măsura aspirațiilor. Am văzut o sumedenie de astfel de creaturi, mai ales în politică. Oameni ce abia deschideau gura ca să spună doar platitudini, oameni pentru care cratima este probă olimpică, erau cei care vânau cel mai puternic funcțiile, fiind dispuși la orice combinație pentru a parveni. Inutil să spun că exact acești oameni ajungeau să distrugă tot colectivul să-i distrugă deopotrivă și pe oamenii buni din interior, dar și pe cei care s-ar mai fi alăturat pe parcurs. Acești indivizi sunt ca o dinamită sub o organizație, cu aceștia nu poți face niciodată vreo echipă. Cu cât nivelul de trai este mai scăzut, cu atât mai mulți ai asemenea oameni. 

3 iulie 2023 Urmează un text foarte personal în care voi comite o indiscreție majoră față de propriul meu dialog "confidențial". Înainte să am problemele de sănătate, ultimul meu gând de "Noapte bună!" putea fi absolut banal, cel mult un "Tatăl nostru!", un mic gând de pace făcut cu divinitatea. Uneori, de multe ori, uitam. Și acum mai adorm "uitând", atunci când somnul mă răpește cu televizorul pornit. Însă acum, în clipa când apuc lumina și sunt încă în mod conștient pe drumul spre somn, simt că am mult mai mult de spus. Nu mai mult, ci mai profund. Nu te gândi la cine știe ce cuvinte, cititorule. Doar câteva cuvinte pe care le rostesc apăsat: "Doamne, Îți mulțumesc pentru ziua asta, pentru că am putut-o trăi. Îți mulțumesc că cei apropiați sunt bine, că îi am lângă mine." Și, la final, încerc să schițez și un gând de viitor, încerc să-mi văd ținta fixată.  Atât, nimic mai mult, nimic mai complex. Nu am devenit prea religi...

2 iulie 2023 Poate e din cauza vârstei, poate a bolii și a încercărilor prin care am trecut în ultimele luni, poate sunt demoni scoși de terapia psihologică pe care am început-o... Nu știu, dar știu că mi-e tot mai greu să suport tonurile înalte sau deplasate ale vocilor. Nu mă doare atât ce se spune, ci cum se spune, iar asta e ca acel scârțâit de cretă pe tablă pe creierii mei.  Tonul face muzica, se spune. În vorbire, tonul face muzica, dar face și sentimentul, dă și siguranța, încrederea, dă totul. De asta, poți chiar și să mă înjuri, dar dacă o faci pe tonul rezonabil nu mă va apăsa mai tare decât o vorbă bună spusă însă pe un ton strident. 

1 iulie 2023 De când s-a născut Tania, deci de aproape 8 ani, nu ne-am mai permis o ieșire atât de completă în oraș într-o seară de festival. Era prea complicat s-o fi lăsat să doarmă la bunici sau să îi chemăm pe ei să fie babysitters la noi. Tania nu s-ar fi simțit confortabil, nici noi, așa că a trebuit să cam renunțăm la multe ieșiri către evenimente și zgomot. În plus, la spectacole era muzica prea tare, lume prea multe, copilului nu îi era bine nici așa. Mai mergeam la un spectacol stradal, punctual și cam atât. Anul acesta însă ne-am putut face de cap. Tania rezistă până la ora 23, nu mai are problemă cu zgomotul, iar dacă e ceva interesant în spectacol atunci nu se plictisește și putem urmări cu toții.  Așa că în seara asta gustat din toate cele oferite de Sibiu, de la ora 7 până după 11 seara. Spectacol de acrobație (cam anost) la Piața Habermann, după aceea am fugit în Piața Mică să vedem o paradă în stil brazilian cu animale făcute din baloane, apoi imediat d...