ZI PE ZI

30 iunie 2023 Astăzi am înotat. Am înotat între oameni, pe Corso! Am ieșit pe seară să vedem un spectacol de la Festivalul de Teatru în Piața Mică, acrobație din nou, desigur, apoi am "driblat" scurt concertul Junilor Sibiului - care dă ca nuca în perete în momentul festivalului, iar apoi ne-am îndreptat spre una dintre cele peste 10 locații cu înghețată de pe Centru. Oamenii curgeau pur și simplu dintr-o parte în alta, mă simțeam ca într-un banc de pești purtat de curentul marin într-un dute-vino nebun. Am stat la coadă la înghețată, micul meu deliciu pe care mi-l mai încuviințez - înghețata de mentă fiind tot ce îmi dau voie, apoi din marea de oameni au început să apară și cunoscuți. Povești, saluturi, planuri, în timp ce peisajul uman trecea ca un trafic nebun pe lângă noi.  Am ajuns acasă nu relaxat de teatru, ci strivit de oraș, de turiști, de oameni. Poate că am o problemă, dar mă simt acum, noaptea, de parcă am dus toată această mulțime în spate! Gata, mai ...

29 iunie 2023 Din nou despre incredibila regresie a minților! Într-o eră în care telefonul a ajuns unde nici nu visa calculatorul personal acum vreo 15 ani, când toată lumea poate avea toată informația la o apăsare de buton, asist absolut consternat și neputincios la prostia tot mai apăsată a celor mulți.  Concret, văd o știre despre o fabrică nouă de baterii de mașini electrice ce se va face la Galați prin investiția unei companii mari belgiene. Vreo 8000 de locuri de muncă și, mai ales, un picior pus hotărât într-un domeniu ce va deveni vital în industrie în următorii ani. Ce-ar putea fi oare rău în asta? Aflu imediat din cele peste 250 de comentarii doar de la acea postare a știrii. Bineînțeles, 95% văd un rău absolut. Unii o iau cu musca la arat fiindcă, vai Doamne, de ce nu își fac fabrica la ei în țară?! Vin la noi să ne dea salariul minim, vin să profite de colonie. Păi să nu vină atunci deloc, să vedem ce beneficii ar mai avea Galațiul și România din asta. Nu te...

28 iunie 2023 Astă seară, exact când era să abandonez năzuința pentru o zi trecută cu folos, am fost salvat de teatru. Noroc cu festivalul de la Sibiu și cu faptul că unele spectacole sunt la două minute de mers de mine. Perfect pentru ca să ies pe seară cu Tania în Piața Habermann. Aici, de vreo câțiva ani, spectacolele sunt de masă. Poate e impropriu spus "teatru". Sunt mai mult animații stradale, acrobație, dans, improvizații. Foarte multe făcute pentru copii, foarte multe interacțiuni cu publicul. Și uite așa, Alex cel destul de posac, a reușit să facă Soarele să răsară pentru el seara. Au fost suficiente două spectacole stradale, cu unele momente ce mi-au stârnit un râs absolut natural și vindecător. Dar mai mult decât reacția mea, cred că a contat participarea afectivă a celor din jur, sute și sute de spectatori. Au fost momente în care mai mult decât la spectacol mă uitam mai mult la oamenii din jur, să le văd râsetele, chipurile înseninate de bună dispoziț...

27 iunie 2023 Poate că am îmbătrânit prematur, dar chiar nu mai am răbdare! Nu mai am răbdare cu tonurile, nu mai am răbdare cu oamenii depărtați. De pildă, nu mai am răbdare cu cei virtuali, de le rețelele de socializare. Până acum ceva ani mă chinuiam să-i conving pe toți, să mă fac înțeles și plăcut. Eram un Don Quijote, evident. Azi însă, prefer mult mai mult să nu mai pierd vremea cu acești oameni de la distanță. Nu am nici eu tot timpul din lume, zilele îmi sunt limitate! Aseară, după un text scris pe Facebook, m-am trezit contrat tare de toți de vreo câțiva prieteni virtuali. Scrisesem despre George Simion și despre nesimțirea lui inimaginabilă de a veni la Sibiu și a minți că orașul ăsta e prăbușit industrial. Și, în focul scrierii, l-am numit "Să vină unul din Vrancea și să spună sibienilor..."  Urmarea a fost că acei oameni de pe net au luat foc, mândria locală clocotea în ei. Am explicat o dată frumușel că nu e cazul să se agite pe tema asta, căci subie...

26 iunie 2023 Un simplu drum într-o seară de vară cu temperaturi, de la Sovata la Sibiu. Trafic domol, șosele bune, cât să te bucuri de condiții, să ai timp să guști locurile prin care treci. Transilvania asta verde, cu satele păstorite de biserici străvechi, care au fiecare identitate și mândrie distinctă, Transilvania asta de un verde îmbătător, cu dealuri și drumuri ce le șerpuiesc artistic, pur și simplu te îmbată vizual!  Acum, ajuns la Sibiu, mă simt de parcă aș fi asistat la un spectacol pe acest drum. Rareori pot înțelege atât de bine și pot aprecia atât de mult ca azi faptul că am avut norocul să mă nasc aici, în Transilvania!

25 iunie 2023 Azi este despre Sovata. Pentru că aici suntem, de sâmbătă (ieri) și până mâine (luni), noroc cu Veronica fiindcă a avut treabă aici, o nouă meserie, cea de trainer. Sunt mândru de ea și sper să reușească, fiindcă sclipește atunci când doar vorbește despre asta. Altfel, eu n-am stat niciodată în Sovata, doar am mai fost în trecere. O știam ca o stațiune ponosită, pierdută cumva din cauza infrastructurii proaste și fără prea multe atracții.  Acum, la vreo 10 ani distanță, o regăsesc altfel: natură, pădure, drumuri bune, multe gospodării și pensiuni îngrijite, restaurante foarte prietenoase și făcute cu mult bun gust, unde servirea este mai amabilă decât la Sibiu - semn că oamenii de aici își păstrează angajații pe termen lung, nu îi vântură în domeniul ospitalității dintr-un loc în altul. Am văzut iar Lacul Ursu, am văzut prețuri cam piperate, am văzut mulți turiști, dar ne-a prins și ploaia, situație în care orice gând de stat la baie în lac s-a dus pe apa ...

24 iunie 2023 În ziua falsei lovituri de stat din Rusia (sau așa pare a fi fost la ora la care scriu acum), eu am avut parte de o discuție plină de fiori, la o zi de naștere, cu niște venerabili domni de 60-70 de ani. La fiecare am descoperit scepticism față de UE, am descoperit nostalgii comuniste (spuse fățiș sau pe ocoliș) și am descoperit cel puțin câte 3-4 subiecte false, circulate în anii ăștia pe net. Din politică, știință, cabale, ce vreți. Acum, ce să vă zic? Eu nu-s un "șervețel sensibil". Am făcut campanie electorală pe stradă în 2016, am discutat cu sute de oameni atunci față în față, credeam că știu pulsul corect. Însă acum îmi dau seama ce-au făcut ultimii ani de torente de fake-uri pe net. Cât de eurosceptici sunt românii medii, cât de neinformați/dezinformați, cum nu știu să mai aibă câtuși de puțin discernământ critic. Pur și simplu sunt oamenii ăștia gata să distrugă ce s-a clădit greu și îndelung până acum fără a avea nimic de pus în loc. Doar p...

23 iunie 2023 Începe săptămâna de teatru a Sibiului. Pentru noi, vorba vine, nu e tocmai teatru, pentru că încă nu avem cum să împăcăm și copilul, și mersul la teatru. Dar, oricum, vom gusta din plin spectacolele stradale din aceste zile, spectacole cu nemiluita, în toate locurile posibile și imposibile.  E suficient să coborâm din bloc și, la 3 minute de noi, am piața asta unde se țin spectacole de muzică, dans, circ și animație mai ales pentru copii. Potrivire perfectă pentru un deliciu în fiecare seară!

22 iunie 2023 Copiii au ciudat obicei de a fi mai profunzi în gândire fix înaintea somnului, atunci când ar face orice să mai întârzie puțin ora de culcare. Uite așa, Tania, trăgând de timp, îmi spune astăzi brusc că Ema, colega ei de clasă, i-a spus că "Moș Crăciun sunt părinții". Dar că ea are dubii, pentru că Moșul a venit în fiecare an pe la noi atunci când noi eram plecați de acasă - evident, unul dintre noi, mai șiret, întârzia plecarea, rămânea în urmă și punea cadourile unde trebuie. I-am răspuns destul de rapid și deloc diplomatic pentru pacea colegelor că poate Ema nu a fost foarte cuminte și Moșul nu a venit pe la ea anul acesta. De asta au trebuit părinții să îl înlocuiască și să facă ei cadourile.  A părut mulțumită de răspuns, dar după câteva secunde de gândire, mi-a zis iarăși abrupt: "Dar nu există magie!" Răspunsul meu a fost de mare politician, ba am primit pentru el și o privire galeșă a mămicii (de față și ea la dialog): "Ba exis...

21 iunie 2023 După atâtea probleme mari de sănătate avute în ultimii ani, cea mai mare problemă este când subiectul unei discuții se duce către viitorul îndepărtat. Aveam azi o discuție despre USR și viitor, despre cum va trebui probabil să așteptăm, să mai avem niște eșecuri, pentru a scăpa apoi de toți cei veniți doar pentru funcții, doar pentru a parveni politic. Și, cum termenul pentru așa ceva ar putea fi 5-9 ani, mi-am simțit gândul clătinându-se. Mi-a fugit oarecum de la subiect și s-a dus înspre persoana mea, mi-a pus o oglindă în față. Pur și simplu m-a apucat tare și m-a întrebat dur: "Oare tu, cu boala ta, vei mai trăi atunci?" Am încercat o clipă să mă cert cu acest gând, să fac pe durul, dar adevărul este că pur și simplu n-am avut curaj să îi răspund cu siguranță deplină. M-am simțit slab și clătinat.  Norocul meu a fost că discuția în care eram nu mi-a lăsat timp pentru introspecție. A venit o replică, dialogul a evoluat și așa am scăpat eu de încol...

20 iunie 2023 De când cu problemele mele de sănătate, una dintre principalele schimbări făcute a fost cea de închidere a robinetului de zahăr. Nu vreau ca dacă va recidiva tumoarea mea să știu că mi-am făcut-o cu mâna mea.  Până acum am rezistat cu stoicism, luni întregi, tentațiilor ciocolatei. De sucuri, de Cola sau alte lucruri, nici nu a fost vorba. Ici-colo am mai servit o felie de tort la câte o zi de naștere a copiilor și, tot foarte rar, mai apelez la dulciuri cu înlocuitori de zahăr. Cumva, dacă e să mă notez singur, mi-aș acorda cumințeniei un 8 sau 9.  Azi însă, într-o primă zi de vară prea călduroasă, am ieșit pe seară la plimbare cu Tania. Cea mai mare plăcere a ei este înghețata. Așa că mi-am permis și eu o derogare, un cornet cu o singură cupă de înghețată. Iar când am această unică șansă, alegerea mea este una singură: înghețata de mentă cu ciocolată. Trăiesc cu impresia că aroma de mentă sau de lămâie are mai puțin zahăr, dar dincolo de asta rămâne...

19 iunie 2023 Tocmai s-a terminat un meci, Elveția - România, pe care l-am văzut la un pub în oraș. Povestea meciului e simplă: elvețienii ne-au dominat total, au avut 2 goluri avans și ar mai fi putut da încă 3-4, iar ai noștri s-au făcut de râs 88 de minute. La final însă, în 3 minute, au egalat ai noștri și ca să fim convinși că totul a fost noroc, elvețienii au mai dat o dată în bară în minutul 97.  La cat de ridicoli au fost, chiar și cu acest egal scos de nu știu unde, ar fi trebuit ca la final ai noștri să plece tăcuți spre vestiare, ca tot omul pe care doar norocul l-a scos. În schimb, ai noștri jubilau. Ei, jucatorii, dar și oamenii din bar. Sărbătoreau "o victorie" a norocului nemeritat. Asta spune multe despre cum știm să ne apreciem munca. Sau mai bine zis lipsa calității ei.

18 iunie 2023 Am fost astăzi la un eveniment în aer public. De jur-împrejur erau mașini food-truck de unde îți puteai lua cam tot ce îți trece prin minte și prin stomac. Plin de clienti, cozi la înghețată, oameni peste oameni. Am privit atent minute în șir chipurile celor ce serveau la aceste mașini de mâncare. Crispare, preocupare, ochii la bani și cam atât. Niciun zâmbet, nici atunci când salutau, nici când întindeau mâncarea, nici când primeau banii. De ce? Mâncarea sigur are un gust mult mai bun dacă este întinsă împreună cu un surâs! Și multe altele, fără gust, prind savoare și calitate mai bună dacă sunt oferite cu seninătate.  Mă uitam apoi în alte zile, pe stradă, în autobuz, la fețele oamenilor. Toți cu buzele lăsate, toți obosiți și apăsați, închiși în pivnițele lor. Să fie chiar atât de grea viața sau pur și simplu nu știm nici noi să zâmbim suficient? De cele mai multe ori zâmbetul te descarcă, te despovărează. Zâmbetul transmis cuiva are mari șanse să ți se...

17 iunie 2023 Astăzi a fost despre film! Un desen animat promovat și așteptat de mai bine de un an. Disney și Pixar au creat încă o poveste pentru toate vârstele, cu de toate, cu artă în animație, cu morală și cu toată rețeta clasică. Evident, copiii au fost încântați, noi la fel. O zi pe care un astfel de film ți-o câștigă și ți-o dăruiește.  Ce mi s-a părut oarecum trist este că n-a fost aglomerație la casele de bilete, că am fost doar vreo 15-20 de oameni în sală. E drept, filmul rula de câte 5-6 ori pe zi, la toate cinematografele din oraș. Și ce m-a mai deranjat a fost că nu scria mare și clar că proiecția la care mergeam era doar subtitrată, nu dublată. Cine se putea gândi oare că încă mai sunt desene animate care sunt doar subtitrate? Nu că ar fi rău să auzi coloaba sonoră originală, dar în cazul de față mai mulți părinți a trebuit să citim copiilor subtitrările.  Tania înțelegea probabil ceva din engleză, cam 25-30% din întreg, dar ar fi pierdut orice subti...

16 iunie 2023 Mic dejun, cu mâncare de pe la supermarket-uri. Nu e rea, dar e standardizată. Și i-am povestit Taniei despre ce mâncam în copilărie, la bunici. Era vremea comunismului, dar acolo nu era colectiv. Ca atare, aveau animale, avea gospodărie, trebuiau doar să dea "cotele" la stat, să lucreze dublu sau triplu pentru a avea și cele necesare. Și lucrau... Dar masa era masă. Atunci nu apreciam gusturile acelea, dar acum parcă mi-e dor de ele. De gustul copilăriei. Mi-e dor de laptele nefiert, doar strecurat, direct de la vacă. Mi-e dor de telemeaua făcută de bunica, de brânza de burduf adusă direct de ciobani în mingile acelea uriașe făcute din bășică de oaie, mi-e dor de cârnații afumați, făcuți iarna în afumătoarea din curte. Nu mi-e dor de caltaboși, de jumări (ăstea nu le-am mâncat niciodată), nu mi-e dor de slănină și de alte produse de porc. Dar mi-e dor de acea masă simplă și oarecum austeră. Erau vremuri când timpul părea infinit, nesfârșit.

14 iunie 2023 Ca om născut iarna, am rămas mereu un fan al frigului. Pentru mine, cea mai urâtă stare este toropeala, canicula. Nu suport soarele, nu suport să mă bronzez. Întotdeauna caut umbra, pentru că soarele mă agresează. De aceea, pot spune că urăsc vara. Dar, absolut explicabil, iubesc zilele ploioase (sau măcar înnorate) din timpul verii. Să fie furtună, să fie tunete, nu contează! Important este să am confortul termic. Iar în zile cum sunt acestea, de la începutul verii, când sunt nori cam tot timpul și stă să plouă mereu, mă simt cel mai bine. E o plăcere să te plimbi pe străzi după o ploaie de vară, să simți mirosul de iarbă udă, de asfalt curățat de praf și iertat de căldură. Ziua ploioasă de vară mi se pare un fel de cadou, ceva ce nu ar trebui să fie, dar pe care îl primești ca un bonus. Mulțumesc, vară, pentru zile ce cea de azi!

14 iunie 2023 Una dintre cele mai grele întrebări pe care mi-o poate pune acum cineva este despre sănătatea mea. De când am avut roller-coaster-ul acesta de diagnostice dure și operații și mai și, nu am curaj să îmi dau singur verticte.  Să zic că mă simt bine, că e totul bine, simt că nu e bine. Simt că sfidez boala, că o iau prea ușor, că nu-i acord respectul cuvenit. În felul acesta am toate șansele parcă "să se supere" din nou, să recidiveze, cu cine știe ce consecințe, poate chiar unele terminale. Așa că atunci când mă întâlnesc cu cineva pe stradă pe care nu-l mai văzusem de câteva luni, automat mă întreabă cum mă simt. Cu maximă reticență, răspund cât pot eu de diplomat, că până acum testele și verificările medicale sunt în regulă. Ceea ce, până acum, e adevărat. Nu spun că mi-e foarte bine, nu spun că am scăpat, că e gata.  Astă seară însă cineva mi-a ridicat mingea la fileu mult mai bine. M-a întrebat frontal: "Sănătos?" Răspunsul meu a fost cel...

13 iunie 2023 Din copilărie și până am ajuns la casa mea, locuind la etajul 4, am avut privilegiul unei priveliști admirabile peste o mare întindere de case, de la marginea orașului și până în centru. Erau case simple și liniștite, cu cel mult un etaj, una sau alta.  Blocul a rămas la fel, casele sunt tot acolo, dar, parcă pe nesimțite, au prins înălțime. Unora le-au "crescut" mansarde locuibile, altele au fost de-a dreptul dărâmate și reconstruite ca apartamente de locuit, la case cu 2 sau chiar 3 etaje.  Azi, într-o umblare prin ploaia de vară, am străbătut câteva străzi din acel cartier liniștit. Căscând ochii stanga-dreapta, nu-mi venea să cred mixtul de stiluri și de noutate de la fiecare poartă. Erau străzi pe care mai bine de trei sferturi din case erau proaspete, se lucrase la ele de curând, încă se lucra sau străluceau impunătoare, gata finisate.  Nu m-au impresionat nici costurile probabile ale tuturor acestor construcții, este evident că oamenii au ...

12 iunie 2023 Mi-am dat seama azi de ceva, felul în care planificarea vieții mele de acum seamănă mult cu felul în care ne planificăm drumurile lungi cu mașina electrică. Pentru distanțe scurte, mașina noastră electrică n-are probleme. Dar când mergi la mare, un drum de vreo 700 de km cu o mașină de autonomie sub 250 de km ridică niște calcule. Suntem doi șoferi, eu și soția. Cu o mașină pe combustie am putea face drumul acesta poate doar cu o oprire scurtă la o benzinărie. Am calcula tot drumul, toți kilometri în toată lungimea lui, cu toate orele puse peste el.  Am făcut asta ani la rândul și eram mereu obosiți. Anul trecut, am mers prima dată cu mașina electrică pe acel drum. Fiindcă aveam pauze din 200 in 200 de km, adică tot cam la 2 ore și un pic, drumul a părut mai ușor, etapizat, acolo unde fiecare etapă era în sine un drum. Nu te mai gândeai că ai 700 de km în față, ci doar 200, doar două ore. Stresul și apăsarea pe drum a fost mai ușoară.  Acum, forțat, p...

11 iunie 2023 Recunosc, azi m-am holbat mult după o tipă. Pur și simplu, eram la masă la o terasă cu familia, mâncam liniștiți, când a apărut ea cu un tip. S-a pus undeva în spate, în așa fel încât doar eu o vedeam, ceilalți de la masa mea erau cu spatele la ea. Buze extrem de groase, sprancene desenate, bust scos exagerat în afară, șolduri goale de sub bluză și un păr creț și blond pe care și-l răscolea periodic. Probabil unora le plac aceste femei (poate chiar multora), dar pe mine mă oripilează. Nu știa să zâmbească, nu părea că știe să facă nici conversație cu cel care o însoțea. Iar tocmai prin faptul că, prin gesturi largi, voia să arate cât de sexi este ea, asta chiar mă dezgusta total. Atât de mult m-a dezgustat, încât mă uitam încontinuu, chiar mă simțeam vinovat că fac asta de față cu fetele mele. Groaznică grozăvie!

10 iunie 2023 Mă uit acum la finala Champions League. De fiecare dată când văd câte un portar sărind mă încearcă o umbră, un regret. Îmi aduc aminte de cum mi s-au frânt mie aripile portăriei acum mai bine de 10 ani. Sunt chiar 15 ani de la accidentarea la genunchi. Am mai luptat 5 ani, operații, recuperări, dar de fiecare dată genunchiul ceda. În cele din urmă a trebuit să abandonez orice gând. Mai întâi a fost acel pas în gol, acele 30 de secunde de amorțeală în care nu mi-am simțit piciorul. Apoi m-am ridicat și am reușit să ajung până acolo. Apoi diagnostic, apoi operație, recuperare și iarăși reaccidentări, de fiecare dată.  Prima dată am crezut că pauza de fotbal va fi de câteva zile, apoi de câteva săptămâni. Au durat ani până să mai joc și la doar câteva săptămâni distanță m-am reaccidentat.  Țin minte că atunci când am abandonat, ani la rândul, mi se întâmpla să mai visez că joc fotbal. Săream după minge, mă simțeam în putere. Dar chiar și în somn simțeam ...

9 iunie 2023 Era azi o mică dezbatere pe net fiindcă la mitingul cel mare al profesorilor, desfășurat azi la București, una din mulțime spunea sus și tare că ea e fan Șosoacă. Nimic nu poate fi mai alarmant decât asta, când vezi că sunt profesori (și încă mulți!) cu idei bezmetice despre ceea ce înseamnă educație, civilizație, societate. Imaginează-ți că acea profesoară este la catedră, an de an, poate în fața a sute de elevi. Le este mentor, le este model. Iar ea are ca model social, uman și politic pe una ca Șoșoacă.  Exact de asta greva actuală din Educație e bună! Pentru că, dacă vor fi mai mulți bani de salarii, asemenea profesori non-valori nu vor mai ajunge niciodată la catedră. Trebuie mai mulți bani pentru ca să întrerupem cercul vicios al imposturii din învățământ. 

8 iunie 2023 Uneori mă gândesc la cel de-al treilea membru din familia părinților, la Pufi, pisica ce s-a acomodat atât de bine acolo. E cuminte, are tabieturi și știe în felul ei pisicesc să arate întotdeauna cât de mult contează cei din jur pentru ea. Fie că vine noaptea să se cuibărească în pat, fie că pur și simplu te caută uneori să vadă ce mai faci sau, ca în poza asta, știe când să îți ceară să o dezmierzi. Nu e pisăloagă ca un câine, e delicată și independentă ca o pisică, desigur! Ce știu însă foarte bine este că programul pisicii coincide foarte bine cu programul lui Tata. Program de om aflat în pensie deja de 15 ani, cu trezire devreme, cu citit, cu mișcări calme și blânde. Și care-i mai dă și mâncare mereu. Cum să nu-l iubească Pufi?! La schimb însă cred că pisica asta i-a dat sănătate Tatălui, i-a dat poate ani de viață. Mereu știe unde să stea, "ce să spună", ca să zic așa. Știe unde să se așeze pe picioare, știe când să stea doar blândă lângă el. Pi...

7 iunie 2023 În ultimii doi ani am tot umblat la meciuri di divizia județean. Fotbalul aici are alt iz. Are miros de fân vara, are terenuri înclinate, are amatorism, are burți și chelii, are mingi ce zboară în curți sau pe acoperișurile caselor din apropiere. Fotbalul are pitoresc, are farmec. Și nici nu suntem atât de rau, căci Sibiul este la mare distanță de alte județe, unde fanii vin în căruțe, direct.  Chiar și așa, în acest mediu, de multe ori, din tribună, sunt copleșit de regrete. Aș mai fi putut juca și eu, aș fi putut fi pe teren, aș fi putut și eu simți competiția, forța și magia plonjoanelor după mingi. Așa însă, stau cu un celular în tribună, notându-mi sârguincios fazele pentru cronici de divizia județeană.

6 iunie 2023 Una dintre trăsăturile de care sunt cel mai mândru la copilul meu este de cât de sociabilă este. Întotdeauna, dacă suntem la un loc de joacă, oricât de tentante ar fi leagănele sau toboganele, prima dată scanează tot parcul pentru a vedea dacă e vreo fetiță de vârsta ei pe care să o abordeze. Dacă o vede, atunci îi dă târcoale, ca unei prăzi și, căutând unghiul potrivit, mai întotdeauna găsește o cale de a interacționa cu ea. Aproape de fiecare dată conexiunea se produce, iar apoi urmează zeci de minute de joacă. Uneori, la final, nici măcar nu știe cum o chema pe fetița alături de care s-a jucat. Dar ce contează asta atunci când joaca a fost pe cinste? Copiii au felul lor fascinant de a relaționa, mai ales cei încă mici, până la clasele primare, au puritatea gândului și a comportamentului. Iar când scopul este simplu, joacă și doar joaca, atunci lucrurile sunt foarte simple.  Poate avem și noi ceva de învățat din asta. Poate ar trebui să ne jucăm mai mult....

5 iunie 2023 Acum când scriu textul acesta, undeva din cer se aude un huruit gros și puternic al unui avion. Nu reușesc să-l văd, dar pare a fi un aparat foarte serios, ceva de tehnologie înaltă. Poate fi un supersonic ce veghează cerul NATO. Dacă ies pe autostradă, văd deseori convoaie de vehicule militare, blindate și armament de tot felul. Acum vreo 15 ani, prin Sibiu treceau ritmic stoluri de elicoptere, multe veneau foarte aproape de acoperișurile blocurilor.  În contextul războiului din Ucraina, vederea acestor arme este liniștitoare. Este liniștea unei forțe ce ne păzește, o forță pe care România, singură, nu și-o permitea. Abia când vezi ce face acest armament în Ucraina înțelegi cât de important este el pentru viața noastră liniștită din fiecare zi.

4 iunie 2023 Deși locuiesc în Sibiu și natura este foarte ofertantă, de jur-împrejurul orașului, de câțiva ani am devenit un ferm fan al canapelei, a interiorului. E drept, la alegerea asta au contribuit și accidentarea de la ligamentele genunchiului, operată de prea multe ori, dar și operațiile la cap. Nu mai simt că am energie să mă bucur de natură, simt că nu mai pot face absolut totul, că tot ce fac este cu frâna de mână trasă. În plus, sunt și anotimpurile. Detest căldura verii, iar iarna, la frig extrem, oricum nu are rost să ieși din casă. În casă însă e mai bine, ai mereu ceva de făcut, de văzut, de trăit. Nu simți nicio clipă că pierzi vremea.  Așadar, iartă-mă Natură, însă te vizitez doar obligat și doar cât să știu că nu devin sedentar. 

3 iunie 2023 Sunt puține lucruri pe care mi le amintesc atât de bine din copilărie ca acel cenușiu. Cenușiul clădirilor, al străzilor, rugina mașinilor și mult întuneric. Așa arătau străzile comuniste. Există imaginea jocului din copilărie, există poze color stocate în memorie, dar cel mai mult există această continuă nuanță de gri.  Pentru mine acela a fost produsul comunismului, a fost felul în care a șters zâmbetul și culoarea din firescul de zi cu zi. Oricine îmi povestește despre cât de bine era atunci trebuie să găsească în vreun fel o culoare ce să acopere griul. Și asta e imposibil!

2 iunie 2023 Azi am avut o discuție despre locul de naștere și locul de trai. Întotdeauna cred că vor exista dispute între cei care s-au născut într-un loc, într-o civilizație și cei care sunt "venetici". Poate fi o diferență culturală, de civilizație sau poate fi doar un moft al celor "ai locului".  Recunosc, am avut noroc să mă nasc în Sibiu. Sunt ardelean și, ca orice ardelean, fac comparații față de olteni. Văd ceva diferențe între sibienii crescuți aici și cei veniți, asta mai ales în modul de a fi, de a te comporta, mai ales în trafic (la parcări și claxoane), dar și uneori în experiența de la locurile de muncă, cei veniți fiind mult mai agresivi, mai cu tupeu, mai pe competiție cu orice preț. Aș tinde să zic că e rău așa. Dar, dacă mă uit mai atent, nici sibienii nu-s fără de prihană, de multe ori prea conservatori, alteori prea pasivi la unele lucruri. În privința celor veniți, trebuie să le remarc un merit: Sibiul n-ar fi crescut niciodată atât ...

1 iunie 2023 Ziua copilului, o zi de vară deplină, o zi destinată bucuriei Taniei. În preajma ei, văzând jocurile ei și seninul fiecărei clipe, înțelegi minunea acestei vârste. Sunt ani duși de mult, nu se mai pot întoarce acele vremuri, dar pot fi trăite alături de un copil, de jucăriile și jocurile sale.  Ziua copilului este o zi de Pause, Rewind și, mai ales, mult PLAY!