Cartierul ce a crescut sub ochii mei

13 iunie 2023

Din copilărie și până am ajuns la casa mea, locuind la etajul 4, am avut privilegiul unei priveliști admirabile peste o mare întindere de case, de la marginea orașului și până în centru. Erau case simple și liniștite, cu cel mult un etaj, una sau alta. 

Blocul a rămas la fel, casele sunt tot acolo, dar, parcă pe nesimțite, au prins înălțime. Unora le-au "crescut" mansarde locuibile, altele au fost de-a dreptul dărâmate și reconstruite ca apartamente de locuit, la case cu 2 sau chiar 3 etaje. 

Azi, într-o umblare prin ploaia de vară, am străbătut câteva străzi din acel cartier liniștit. Căscând ochii stanga-dreapta, nu-mi venea să cred mixtul de stiluri și de noutate de la fiecare poartă. Erau străzi pe care mai bine de trei sferturi din case erau proaspete, se lucrase la ele de curând, încă se lucra sau străluceau impunătoare, gata finisate. 

Nu m-au impresionat nici costurile probabile ale tuturor acestor construcții, este evident că oamenii au bani. Ce m-a uimit a fost schimbarea de aspect a străzilor simple și necirculate: din modestia și calmul de odinioară, în impunătoarea imagine de acum. Era ca și cum străzile acestea se îmbrăcaseră la costum de gală.