ZI PE ZI

31 mai 2023 Prin definiție, mă consider un zgârcit. Niciodată nu cheltuiesc banii cu inima ușoară, îmi place mereu să găsesc orice scurtătură spre a economisi și mă bucur de fiecare bonus, fiecare leu economisit. Vrând-nevrând însă, mă mai uit și în stânga și în dreapta și vad risipa altora. Văd cum nu înțeleg mulți că banii înseamnă timp din viață și cum nu sunt în stare să facă niște calcule de bun simț. De pildă, tocmai mă uitam la câțiva care accelerau nebunește prin oraș, de la un giratoriu la altul. Nu aveau nici mașină de să zici că îi dau banii afară din casă. Plecau însă cu demaraj peste cel al mașinii mele electrice, pentru ca la următoarea intersecție să ajung fix lângă ei. Și tot așa, mai departe. De ce să apeși așa accelerația când oricum nu câștigi nimic concret? Cât combustibil consumi, câtă risipă faci? E pe banii tăi, însă acei bani, pentru a-i obține, cheltuiești minute și ore din viață. Oare merită?

30 mai 2023 Trăim în zodia grevelor. Deja de aproape 2 săptămâni este grevă în Educație și se pregătesc și altele. Este cert că simțim cu toții că se strânge buzunarul. A fost un an de inflație, iar costul alimentelor a crescut mult peste orice cote.  Românii, obișnuiți să aibă tot creștere economică, nu pot înțelege sau accepta situația asta, cu atât mai mult cu cât nu o pot corela cu războiul din Ucraina. Pentru că înaintea războiului, se vede sfidarea politicului de la noi, plin de cumetrii de partid, plin de furtișaguri, impostură și găinării. Însă chiar și dacă ar fi fost motive obiective de război, protestele din Educație ar fi fost întemeiate. Salarizarea de acolo este o batjocură, iar în plus, deja mare parte din corpul profesoral este de un nivel lamentabil - asta se vede și în produsul muncii lor, nivelul de Educație al românilor. Pentru a repara această fabrică de non-valoare, prima dată trebuie salarii consistente și apoi înlocuirea cumva a profesorilor nede...

29 mai 2023 Sunt omul care verifică de cel puțin 2 ori dacă a închis ușa la plecare. Uneori mă întorc chiar și de jos să verific. Știu că dacă n-aș face așa, aș sta mereu cu grijă mai apoi.  Așadar, târgul e acesta: fă un efort suplimentar să verifici, stresează-te intens câteva secunde, pentru a sta liniștit apoi ore întregi. Uite așa fac cu ușa de la intrare, cu apa, cu luminile. Sunt stresat, sunt nesigur, dar tocmai prin astea, fiind într-o veșnică alertă, mă tratez cu un "Verificamol".

28 mai 2023 Te uiți pe stradă și îi vezi. Par de familie bună, cu studii superioare, bine îmbrăcați, cu de toate cele. Apoi ea sau el deschide gura și cască prelung, fără a pune mâna la gură.  Mergi mai departe și vezi pe unul care strănută. Fără să pună mâna la gură, fără nimic. Altul, un pic mai departe, cu un copil de mână, trage o flegmă pe stradă. Păi ce să facă el cu saliva? Sunt gesturi aparent minore dar care spun mult despre lacunele de civilizație pe care le au mulți dintre noi. Sunt lucruri de conviețuire pe care până la 7 ani ar trebui să le stăpânim cu toții, să le facem (sau să nu le facem) absolut din reflex. 

27 mai 2023 Țin minte din copilărie drumul acesta. De cum ieșeai din Gura Râului, lăsai drumul județean asfaltat în pace și coteai în dreapta peste câmp spre Cristian. Era un drum de căruțe pe care mai toată lumea mergea la "locuri", la muncile agricole.  Am avut norocul să nu fie colectivizare în Gura Râului, am avut norocul ca bunicii mei să aibă căruță, iar fiecare drum în căruță era o bucurie, era o aventură. Acest drum de câmp, neasfaltat și cu pietre ici-colo mi-a rămas puternic în memorie. Când intrai pe el cu căruța părea extrem de lat, ca o autostradă, încăpeau și 3 care el!  De vreo 10 ani și mai bine s-a asfaltat pe câmp alt drum, Orlat-Poplaca, ce taie drumul copilăriei mele. Și uneori mai mergem cu mașina pe acel drum asfaltat. De fiecare dată când ajung la intersecția cu drumul vechi de căruțe mă uit cu tristețe la el. Pare extrem de îngust, pare o biată potecă.  Pare că a mea copilărie a intrat la apă.

26 mai 2023 Mâine este din nou maratonul Sibiului. Din nou nu pot participa, nefiind operat încă la genunchi.  A trebuit să renunț la fotbal. Acum a trebuit să renunț și la alergare. La munte, de asemenea. Și cel mai greu lucru este să stau pe margine și să asist neputincios la lucruri pe care le puteam face și eu, la lucruri care îmi făceau o uriașă plăcere.  Singura mea soluție în situația asta este să fug... de aceste evenimente. Să stau cât mai departe de ele, căci sufăr enorm doar să asist.

25 mai 2023 Viața la țară pentru mine nu arată așa, nu arată idilic, rupt de lume și de asfalt. Îmi doresc doar câteva frânturi din ceea ce am avut în timpul pandemiei, la Veștem.. Îmi doresc liniștea de pe străzi, îmi doresc să nu mă strivească nicio clădire prin mărimea ei, ci doar munții să fie mult, în zare, deasupra tuturor. Îmi doresc ploaie cu miros de iarbă și mirosuri de oi sau de pâine făcută ce vin din cine știe ce gospodării - e drept, pâinea vine de la o brutărie. Îmi doresc vecini și străini pe care să-i salut pe stradă, indiferent că îi cunosc sau nu, îmi doresc orașeni ca mine mutați la sat. Îmi doresc să nu fac mai mult de 15 minute cu mașina până în oraș și nici mai mult de 10 minute până la magazinele mari de la marginea lui. Îmi doresc magazin rural aproape, îmi doresc internet de mare viteză. Totul într-un sat ce ar putea fi un cartier al orașului dar are privilegiul de a fi la vreo 10-15 km distanță.  Îmi doresc o casă nu uriașă, dar încăpătoare, n...

24 mai 2023 Nu va înceta niciodată să mă încânte Sibiul noaptea. Oricărui turist pe care îl pot sfătui, îi recomand o tură de noapte pe străzile centrului istoric. Mai ales în serile astea de aproape vară, când doar terasele mai adună oamenii, istoria Sibiului îți vorbește prin tăcerea ei, lumina caldă curge parcă peste toate pasajele, peste toate cărămizile vechi de secole. Plimbarea pe străzi într-o noapte ca asta e ca o dulce poveste spusă înainte de culcare.

23 mai 2023 Azi, cu adevărat, am avut prima zi de vară! Una model, fără căldură excesivă și fără furtuni. Ca atare, parcă tot orașul a ieșit seara în Sub Arini.  Jogging, copii care făceau antrenamente de fotbal pe terenul de iarbă artificială, role, biciclete și o mare de copii (și de părinți) la locurile de joacă. Este clar că Sibiul mai are nevoie de încă 1-2 parcuri mari.  A fost însă încântătoare tihna adulților, a celor ce își puteau trăi "pozele" din albumul de amintiri la locul de joacă. Știi cum vezi relaxarea? Te uiți pe fețele oamenilor. Sunt sigur că mulți au fost mai încruntați în timpul zilei, dar acum, seara, alături de copii, fie pe banci, fie rezemând vreun pom, pe absolut toți îi vedeai fără nor pe chip. Exact ca ziua asta de vară grăbită.

22 mai 2023 Prima zi de grevă din învățământ. Dacă tot suntem acasă, eu și soția, ne-am oferit să facem noi program pentru Tania și încă 3 colege de-ale ei de școală. Așa că de dimineață am devenit clasă pregătitoare.  E simplu acasă, dar e delicat când ieși în parc, mai ales cu 4 fetițe de 7 ani, fiecare cu personalitatea sa bine definită. Cumva am putut în felul ăsta să experimentăm senzația de a avea mai mulți copii, de a fi încontinuu tot cu ochii în 10, de a tremura de fiecare dată când se lasă agățare doar de picioare pe vreo bară de tracțiuni. Concluzia: nu e pentru noi! Cel mult doi copii, asta ne-ar fi fost limita.

21 mai 2023 Imaginea asta este de azi de la Chișinău. După multe manifestații dubioase organizate de partidele rusești de acolo, azi a fost o manifestație pentru Europa, o manifestație a românilor. Se pare că au fost aproape 100.000 de oameni prezenți, număr ce zdrobește atitudinile pro-ruse.  În vreme ce moldovenii nu au parte de UE și de mâna ajutătoare europeană, la noi este scandalos să vezi câți "guguștiuci" comentează împotriva Europei, câți habar nu au cum faptul că astăzi ne merge atât de bine este în primul rând o urmare a aderării la UE. Este scandalos să vezi cât de puțin ne ajută memoria, dar și simțul critic pentru a pune lucrurile în context. Teama mea este că peste puțini ani s-ar putea să ajungem în situația celor din Moldova, să luptăm din nou pentru readerarea la Europa. 

20 mai 2023 Bucuria copilăriei. Tania a fost invitată azi la două zile de naștere. Prima a fost a unui coleg de școală, ținută la un loc de joacă din oraș, iar a doua a verișoarei ei, ținută la o cabană.  Ce veselie, câte jocuri și câtă revărsare de energie! Cred că trebuie să aibă un reactor nuclear copiii ăștia pentru câte jocuri fac și inventează. Sunt însă tare mulțumit de Tania și a sa capacitate de a socializa. Mă bucur pentru bucuria ei, pentru că nu e niciodată marginalizată de ceilalți copii. Dincolo de toate jocurile, asta îmi doresc cel mai mult pentru ea: să fie mereu om între oameni.

19 mai 2023 "Vreau să lupt! Vreau să rezist! Vreau să fiu aici!" Acestea erau propozițiile pe care le repetam întruna acum câteva luni atunci când făceam radioterapie. Nu îmi era frică de acel tub uriaș în care eram, dar nici nu pot spune că mă simțeam confortabil, cu atât mai mult cu cât simțeam rotirea, căldura lui pe cap și apoi starea de moleșeală pe care mi-o dădea în restul zilei. Cel mai mult însă îmi doream ca acel aparat să își facă misiunea, să curețe toate resturile de tumoare de pe creier și, foarte important, să nu atingă alte zone esențiale din cap. Cu masca ce îmi ținea strâns fața și care avea markerii pentru aparat, nu puteam mișca, eram la mila și la priceperea lui. Însă aveam puterea gândului meu, iar scutul și ajutorul meu în acele zile, pentru cele 2-3 minute cât era iradiat, erau aceste propoziții, spuse ca o rugăciune. Tocmai de aceea se cuvine să le scriu aici, să le acord meritul pe care l-au avut în protejarea mea.

18 mai 2023 Nu știu cum voi face! Știu însă că într-o zi ajung să stau peste 12-14 ore lipit de ecrane: celular, calculator, televizor. Mai mult, înainte de somn, întotdeauna mă uit la TV. Astăzi, în ședința de terapie psihologică, am discutat foarte serios problema asta în conexiune cu boala mea. Și îmi dau seama că nu e bine, pentru că îmi obosesc creierul prin ceea ce fac, mai ales că după ecran ar urma somnul de noapte, încărcarea și consolidarea creierului. Credeam că doar renunțarea la dulciuri ar fi tot ce pot face, dar îmi dau seama că va trebui cumva să-mi schimb și acest obicei. Nu știu cum să fac ca măcar 30 de minute înainte de somn să mă desprind, fără ecrane, fără cărți. Cel mai greu îmi este să mă pun complet pe pauză, fie chiar și pentru 30 de minute. Simt mereu că am atât de puține zile, atât de puțin timp, încât nu pot renunța nici măcar la 10 minute.

17 mai 2023 Momentul cel mai prețios pentru mine din întreaga zi este atunci când se culcă Tania. Fie că primesc acel pupic pe obraz, fie că primesc și o îmbrățișare, iar apoi, cu un glas dulce, un "Noapte bună, Tati!" Dar mai mult decât orice, sunt momentele dinainte. Dacă îi citesc eu o bandă desenată simt cum se pune tot mai apăsat pe umarul meu, urmărind degetul meu ce îi indică din ce casetă citesc. Sau, mai drăguță, când îi cad grele pleoapele și adoame lin lângă mine. Oricum ar fi, aceste momente sunt desertul zilei, sunt cele câteva minute în care viața întreagă are o menire. 

16 mai 2023 Azi, într-o plimbare prin oraș, mi-am lăsat ochii să vadă mai mult, să vadă în conțurile Sibiului. Într-o curte, pitulată, o mașină cu numere de Ucraina, la spital două refugiate ce încercau zadarnic să găsească secția de Stomatologie și nu reușeau să se înțeleagă cu asistentele ce nu știau boabă de engleză. În Centru, în Piața Mare, foarte mulți chelneri cu ten mai închis și trăsături asiatice, posibil nepalezi, pakistanezi... Orașul este tot mai plini de oameni veniți din alte țări, veniți spre noi, o lume pe care o consideră mai bună. Unii vin alungați de războaie, alții de sărăcie, alții pur și simplu fiindcă aici câștigă mult mai bine.  Salarii ce nouă ni se par mizerabile, lor li se par suficiente pentru a-și lăsa casa, familia, viața în urmă și a veni aici. Pacea în care am trăit noi toată viața și nici nu o conștientizăm, altora li se pare un refugiu de vis. Oare ce am făcut noi să merităm răsfățul de a nu fi constrânși să fugim, să ne apărăm, să ne ...

15 mai 2023 Cea mai dură lecție a rețelelor sociale este câtă nevoie de dialog autentic avem, cât de puțin suntem pregătiți să vorbim: să comunicăm, dar mai ales să ascultăm.  Orice mini-subiect cu interes minimal stârnește un război, stârnește o împărăție aprigă în două tabere neapărat combatante. Se ridică ziduri, se pun sistemele balistice și de la o replică la alta situația escaladeaza. Armistițiu, consens, învățare reciprocă? Nici vorbă! Doar nervi și dinți rupți!

14 mai 2023 O amintire veche, din copilărie, era acel eveniment de sărituri peste obstacole desfășurat la baza hipică din Sibiu. Am fost cu Tata, înainte de Revoluție. Să fi fost 1986-1987, nu mai știu, dar ce îmi amintesc că evenimentul era mare, cam cât de fastuos putea fi pe vremea aceea. Azi, baza hipică e tot acolo, între blocuri și în mare măsură e neschimbată. Doar mașinile și gazonul sunt de secol XXI. Concursuri se mai țin și chiar azi a fost unul la care am fost cu Tania. Poate în amintirea vremurilor trecute, dar mai mult ca să vadă ea căluții. Chiar dacă evenimentul nu era de amploare, fiind mai mult pentru copii și juniori, am remarcat numărul mare al cailor din concurs și, mai ales, numărul mare al călăreților. Cred că mai bine de trei sferturi dintre călărețe erau fete. Entuziaste, supărate până la lacrimi atuncicând ieșeau cu 15 puncte de penalizare. Trăiau momentul. Nu știu cât a înțeles Tania din concurs, dar știu sigur că i-au plăcut caii, fiindcă a venit...

12 mai 2023 Cumva, cu ajutorul Facebook-ului, au curs azi și ieri câteva comentarii la o poză a mea din copilărie în brațele tatălui meu. Comentarii de la foști elevi de-ai săi care evocau talentul său profesoral. Da, le dau dreptate, tata a fost un profesor de elită. S-a mulțumit să rămână la școala gimnazială, să predea acolo, deși ar fi putut ajunge oriunde.  Tata m-a făcut mereu mândru cu ceea ce este el, atât la catedră, cât și acasă. Poate și de aceea m-am străduit atât de mult să-i seamăn, nu doar fizic.

12 mai 2023 Azi a fost ziua în care am însoțit-o pe Tania în descoperirea unei serii clasice: "Războiul Stelelor". Ne-am uitat la episodul 1, cel apărut în 1999 și am simțit că îi deschid noi uși imaginației ei. Nu că ar avea Tania nevoie de imaginație, este un copil care deja sclipește de inițiative. Dar imaginația SF din "Star Wars" este dintr-o altă categorie, este un pas poate puțin prea îndrăzneț, dincolo de copilărie și înspre frageda adolescență.  Recunosc, îmi doream să facem împreună această descoperire, să apuc să-i fiu alături, chiar dacă a trebuit să-i citesc toate subtitrările până la răgușeală. Cumva am mai bifat încă un episod de "must do" din relația tată - fiică.

11 mai 2023 Astăzi am primit o întrebare ce părea foarte grea, dar care s-a dovedit de fapt foarte simplă: "Care a fost momentul cel mai important în viața ta de până acum?" Părea greu, atâtea momente în albumul vieții, atâtea domenii. Și toate atât de egale unele față de altele. Am răsfoit rapid prin amintiri, care e imaginea care se desprinde categoric peste toate.  Cât de simplu și de previzibil! Imaginea fetiței mele Tania, la câteva minute după naștere, atunci când am luat-o prima dată pe braț. Nu poate fi o clipă de împlinire mai importantă, atunci m-am simțit ca într-o oglindă, am simțit că sensul vieții mele a fost indeplinit. 

10 mai 2023 Sunt străzi care simt că mă îmbrățișează. Să le descriu? E simplu: sunt străzi cu case mari și vechi (cam de 100-150 de ani) și cu grădini ample, verzi. Așa o stradă este chiar mai jos de mine, cu mulți castani de-o parte și de alta. Mașinile parcate sub ei se pierd parcă în peisaj. Strada impune respect și impune liniște, chiar dacă pe ea traficul este la multe ore ale zilei intens. Acest gen de străzi le-am mai văzut și prin Cluj sau prin București în zona Aviatorilor. Recunosc, am și o formă de invidie, căci nu mi-aș putea permite niciodată să locuiesc într-o astfel de casă. Totuși, chiar și așa, atunci când trec la volan sau pe trotuar pe o astfel de stradă mă simt mai bine, mă simt liniștit. Ceva din bogăția ei îi este împrumutat și spiritului meu.

09 mai 2023 Cândva mă grăbeam în viață. Nu știam unde, dar acceleram zilele încontinuu. Nu știam nici unde vreau să ajung, nici cât mă costă și nici care este drumul. Aveam doar o poftă nebună de cursă, de competiție, de a depăși pe toată lumea. Azi, la maturitate și trecut deja prin atâtea probleme medicale, îmi doresc doar să ajung cât mai încet și sigur. În liniștea unui motor electric, în calmul și tihna condusului cu 80-90 de km/oră "ca să te țină mai mult autonomia". Nu contează cum arată vehiculul, nu am nevoie să epatez cu el. Vreau doar să ajung la destinație, alături de cei dragi mie. 

08 mai 2023 Nu sunt cel mai optimist când vine vorba despre viitor. Despre al meu, după câte am trecut anii aceștia chiar nu am curaj să spun vreo vorbă. Iau fiecare zi după zi. Dar uitandu-mă în jur, la halul în care oameni cu studii superioare nu știu să pună o amărâtă de cratimă în text, mă îngrijorează tare de tot viitorul Taniei. Ce lume va fi aia în care conspirațiile nu vor mai fi bătute de informația pură? Ce lume va fi aceea în care mulți ALEG să creadă că Pământul poate fi plat?  Nu îndrăznesc să cred că lucrurile pot merge într-o direcție bună. Deși este atâta informație, deși Google îți livrează orice lămurire în doar câteva minute, parcă inteligența omenirii scade din ce în ce mai mult. Nu mă credeți? Deschideți doar o discuție despre pandemie și vaccinare. Dacă aveți curajul!

07 mai 2023 Duminică de primăvară, 22 de grade, calm, tihnă, confort. Momentul perfect să faci o plimbare înspre pădure. Copilul își poate lua și rolele și, dacă tot suntem acolo, intrăm și la Zoo. Salutăm maimuțele, vedem neapărat bufnița, ne uităm lung la reptile, facem glume de 2 lei despre cei 3 lei și apoi fugim repede la o înghețată la cornet. Cine are voie, pentru că eu încă reușesc să mă tin singur la regim. Dumbrava și a sa grădină zoologică veche de aproape 100 de ani îți pot prilejui o întoarcere în timp. Nu mai arată înspăimântător precum arată în vremea copilăriei mele, cu niște cuști mici și împuțite (nu e o figură de stil!) în care erau ținuți lupii sau urșii. S-a mai dezvoltat, țarcurile sunt mai frumoase, probabil s-a învățat din experiența altor grădini zoologice europene. Dar vorbim tot de animale în captivitate.  Însă mă gândesc cum arată acest loc în 1930, când veneau sașii din Sibiu cu tramvaiul din Centru și până aici. Ce farmec ar fi putut avea o...

06 mai 2023 Astăzi ar fi trebuit să fie ziua în care noi, românii, să ne uităm la încoronarea regelui Charles și să învățăm ceva din asta, din valori, civilizație, etichetă, cultură.  În schimb, fix azi la București a fost mitingul AUR, o manifestație absolut uluitoare prin inepțiile strigate acolo. Trec de "Nu ne vindem țara" și că "România devine colonie", căci astea deja au devenit lozinci. Dar să vezi că oamenii protestează împotriva conceptului de "Orașul de 15 minute" este ceva de necrezut. Și asta printre multe alte aberații coborâte de pe internet în stradă. Bieții amărâți, hrăniți deja doar din conspirațiile internetului, au ajuns deja într-o beznă îngrozitoare. Și ceea ce este cu adevărat înspăimântător este cât de mulți sunt ei.  Mi-e teamă că în epoca AI-ului, acești oameni ne vor trage pe noi și pe copiii noștri într-o foarte APU.  Adică Autentică Prostie Umană. 

05 mai 2023   Unele momente sunt departe de cum ți le-ai imaginat. Azi am ieșit cu Tania prima dată cu mingea de fotbal în piața "Habermann". În fapt de seară, într-un spațiu calm și destul de liber, să schimbăm niște pase. A fost frumos să văd că se întâmplă ceea ce mi-am imaginat de atâtea ori. Nu contează că am fetiță și nu fiu, bucuria e aceeași, mai ales când văd cum trăiește ea fiecare lovitură de minge. Ce este greu însă de îndurat este cât de ruginit sunt eu. De unde acum mai puțin de 15 ani eram zmeu pe terenurile de fotbal, acum, fără ligament pe genunchi, trebuie să fiu atent la fiecare pas pe care-l fac în lateral. Mă simt slăbit, mai ales după operația și de la cap, mă simt ruginit, simt că ceea ce era banal a devenit foarte complicat. Și foarte departe de cum îmi imaginam eu aceste momente. 

4 mai 2023 Una dintre cele mai urâte apucături pe care le am este să mai văd ce mai zice gura lumii. Este ușor, este la îndemână. Întru pe Facebook folosind contul fals și văd acolo tot puroiul țâșnind prin fiecare comentariu. Minciuni îngrozitoare, falsuri ordinare, ură față de toată lumea, față de tineri, capitalism, față de Europa. Că vrei sau că nu vrei, tot te contaminezi de la mugetul online. Uneori le mai răspund, folosind avantajul contului fals - pe cel real este prea ușor să îl raporteze și să se lase cu suspendări pe motive absolut ridicole. De multe ori îi iau peste picior, pe naționaliști îi faultez pentru faptul că mai toți sunt analfabeți, nu-s în stare să scrie 2 rânduri corect.  Cumva însă trebuie să am mult timp de pierdut pentru așa ceva, iar beneficiile sunt practic inexistente. Valul urii este mult prea mare, hidra minciunii vine peste tine în mod inimaginabil. Nu poți să fii decât un Don Quijote mereu învins în această luptă ce pare fără niciun ros...

3 mai 2023 - ziua "Maitreyi" Am ieșit puțin din bloc să arunc gunoiul. Aleea din spate era blocată de două mașini parcate ca la "Tetris", în absolută bătaie de joc. Una dintre ele era pusă atât de bine încât, să fi venit gunoierii, nu aveau pe unde să ridice pubelele, nici cele menajere și nici cele de sortare selectivă. La fel, să fi ieșit cu un cărucior de copil din bloc, nu aveai pe unde te strecura pentru a ieși de pe alee.  Și m-am gândit atunci cât de multe spune modul în care parchezi despre tine. Spune că ești "meșter" dacă faci manevrele din 2-3 mișcări și te pui la 10 centimetri de celălalt. Dar spune mai ales câtă nesimțire și comoditate zace în tine. Sunt acei care parchează mașina neapărat sub geam. Ei nu pot parcurge nici măcar 2 minute până la mașină. Degeaba sunt străzi cu multe locuri libere un pic mai departe, ei toți se îngrămădesc sub balcon. Și apoi mai sunt cei pentru care orice regulă este orientativă, cei care sfidează s...

2 mai 2023 Dacă mă scoate ceva din minți, atunci cu siguranță acel lucru este ipocrizia în numele creștinismului. Hoți și infractori care au dat tunuri uriașe banului public dar care pozează în filantropi, ordinari ce varsă zilnic doar ură, dar care cică teoretizează creștinismul, chiar și acei ce, lângă noi, claxonează, se vâră mereu în față, nu cunosc notiunea elementară a empatiei, dar care nu mai prididesc să bată cruci în fața bisericilor. Dacă aș vrea să știu ceva despre Dumnezeu atunci aș vrea să știu ce părere are El despre oamenii aceștia, despre cei ce în numele Lui fac mârșăvii la tot pasul.  Să ne înțelegem: sunt crime mai mari pe lumea asta, dar parcă această terfelire a valorilor morale făcute sub pavăza ipocrită a credinței îmi tulbură până la un nivel insuportabil încrederea că toți ne putem uni sub măcar aceste valori creștine. 

1 mai 2023 Tradițional, tot românul iese în natură în această zi. Plimbări, biciclete, vizite și, desigur, grătare! Primăvara, în deplinătatea ei, nici nu te lasă să faci altfel.  Am încercat cumva să păcălesc tradiția anul acesta, dar ziua ne-a luat de mână și ne-a scos din casă. Valea Hârtibaciului, Hosman, vizitarea cetății și, elementul principal, o tură cu mocănița ce are acum o linie cu o lungime de 7 km, de la Hosman la Cornățel.  O plimbare în ritm lent de mocănița, remorcată de o locomotivă diesel cu o viteză depășită până și de gâzele ce zburau pe lângă tren. Peisaj de vis transilvănean, plin de verdeață, flori, turme de oi pline de miei și, pe fundal, munții încă bine înzăpeziți. Bucuria copiilor din tren, poze peste poze și relaxarea unei zi în care uiți de toate gândurile anexe. Micii, grătarul? Am vrut să scap de el, nu sunt un fan al cărnii și nici al tradiției zilei de 1 mai. Cumva, dacă până la ora 14 părea că scap, până la final tot acolo am ajuns...