ZI PE ZI

31 august 2023 Astăzi a fost "Ziua limbii române". Și ăsta este un moment foarte bun să-mi amintesc despre măcelul ei ce are loc zi de zi pe internet.   Cum greșelile elementare de scriere merg mână în mână pe rețele cu ideile absurde, cred că scrierea limbii române a devenit azi mai ceva decât o diplomă. Vezi oameni ce își arogă studii superioare și pentru care cratima sau conjugarea verbului "a ști" este o necunoscută. Dincolo de ideile exprimate, am ajuns ca din 2-3 paragrafe scrise să îmi dau seama dacă cineva are o minimă cultură sau este doar un balon gonflat. Și fiindcă de multe ori îmi place să vâr bățul prin gard, mă mai iau uneori de ei, mai ales de cei ce se proclamă mari patrioți. Întotdeauna, (absolut întotdeauna!) reacția lor este una virulentă. Poți să-i înjuri de mamă, poți să le spui orice, dar nu le spune că ar fi analfabeți - chiar dacă asta sunt. Și, uneori, mai simpatic, este atunci când cineva corectat de pildă pentru folosirea greș...

30 august 2023 În sfârșit, înapoi în Sibiu. Ai zice că am stat în  vacanță câteva luni, nu doar vreo 11 zile, atât de dor mi s-a făcut de casă, de oraș. Am reușit azi să venim de la Caracal, iar mașinuța electrică s-a descurcat minunat. Poate că în cartea ei tehnică scrie că are autonomie de doar 230 de km, dar uite că un drum de 215 km ca ăsta l-a făcut cu un rest rămas de 90 de km, cu o singură încărcare completă! Dar aici voiam să scriu despre dorul de Sibiu, de casă, de munții pe care începeam să-i zărim de la Râmnicu Vâlcea încoace. Toate le simt ca și cum ar face parte din mine, din celulele mele. Revenirea acasă îmi dă parcă din nou confort. Și, unde mai pui, că după zece zile de temperaturi de la 30 la 37 de grade, Sibiu ne-a primit cu 20-23 de grade. Ce oraș de treabă!

29 august 2023 Dacă vreodată mă scoate ceva din sărite în sport, atunci aia este simularea. Nevoia de a fura, de păcăli, de a câștiga trișând. Cum în fotbal simulările sunt cel mai des întâlnite, ajung uneori să detest echipe doar din cauza asta. De pildă aseară, la un meci, FCSB-ul, neputând câștiga altfel, încerca să simuleze fază după fază. Nedemn, nesportiv, nenimic.  Și ca să fie și mai enervant, erau prim-planuri cu jucătorii atunci când cerșeau faulturile. Puține lucruri pot fi mai josnice decât hoții de pe gazon!

28 august 2023 Astăzi această informație m-a cutremurat. Încă refuz să o cred în totalitate, pur și simplu nu îmi pot imagina că până aici s-a ajuns cu iresponsabilitatea. Au fost sâmbătă seara exploziile de la stația de GPL de la Crevedia. 2 morți, încă vreo 10 răniți grav, mulți alți pompieri surprinși. Dezastru. Dar ce vezi în poza de mai sus, clădirea aia distrusă, știi ce este? O grădiniță în care ar fi putut fi aproape 100 de copii. N-a fost doar fiindcă s-a nimerit accidentul la moment potrivit - ca să zic așa. Peste o săptămână ar fi fost acolo în grădiniță și copiii. Imaginează-ți că acel depozit nu mai avea autorizație de peste 3 ani, dar a funcționat tot timpul, în ritm aproape continuu. Și acel depozit era zid în zid cu acea grădiniță. Cât de mare să fie lăcomia, cât de mare să fie inconștiența autorităților locale să permită așa ceva? Este mai mult decat ticăloșie! Este slugărnicie pe linie de partid (PSD este la primăria localității, depozitul aparține unui pr...

27 august 2023 În România zilele astea s-au pogorât dezastrele. O explozie la un depozit de GPL ilegal din Crevedia, accidente mortale pe șosele, tot ce poate fi dezastru s-a întâmplat. Și asta îmi aduce aminte să povestesc ce-am pățit noi pe șosele până acum în concediu. Noi nu depășim pe mai nimeni, cu mașina electrică mergem doar la 90-100 de km la oră, cel mult.  La dus, ne-a depășit unul cu un SUV pe Valea Oltului. În curbă și pe linie continuă. Din față venea un TIR. Am evitar accidentul doar fiindcă am frânat puternic noi și TIR-ul, astfel încât SUV-ul a reușit să intre la loc pe bandă. Apoi zilele trecute în Bulgaria, de două ori, două depășiri din sens opus care ne-au făcut de fiecare dată aproape să ieșim de pe drum ca să permitem triplarea. Mai întâi unul care depășea și ne făcea semn cu farurile ca să îl lăsăm. Ca și cum asta era posibil. Apoi altul care a făcut o depășire, ne-a văzut că venim, dar a continuat să mai depășească pe încă unul. A trecut razant ...

26 august 2023 Ieri a fost prima zi de când țin acest jurnal când am ratat a scrie. Mă gândesc că e ok așa, era oricum o prea mare presiune pe mine să scriu în fiecare zi. De acum pot sări și în alte zile, scrisul aici trebuie să fie neapărat o bucurie, nu o corvoadă. Ieri am poposit, în drumul dintre marea bulgărească înspre țară, la Veliko Tărnovo. A fost atât de cald și am avut atât de mers încât am eșuat seara. Iar astăzi ne-am continuat drumul înspre țară, înspre Caracal, la prietenii "brazilieni" de aici. Waze-ul ne-a dus printr-o pustietate a drumurilor bulgărești, dar măcar erau cât de cât practicabile. Au fost zeci de minute în care aproape că am fost singuri pe drum, foarte rar am mai văzut o mașină pe sens opus. Iar la Nikopol am trecut cu bacul spre Turnu Măgurele, pentru prima dată în viața mea. Tania a avut emoții, dar i-au trecut rapid după ce și-a dat seama că bacul nu este o bărcuță. Apoi am trecut în mai puțin de 10 minute Dunărea. Singura idee a...

24 august 2023 În sfârșit, a trecut și ultima zi de mare, supliciul s-a terminat pentru mine. Nu-mi place marea, detest din tot sufletul căldura și soarele, iar nisipul luat de adierile mării îl simt ca pe un praf supărător. Nici în mare nu intru prea ușor pentru că întotdeauna mă acomodez greu cu temperatura apei. Iar anul acesta, cu tratament și problemele de sănătate, era și mai complicat. Soarele nu trebuia să mă vadă deloc, stările mele de oboseală erau puternice (căci abia de câteva zile am terminat seria a cincea de citostatice), iar în apa mării intram cu atât mai greu cu cât trebuia să am mare grijă la șocurile termice. Mai ales când apa îmi ajunge la piept simt că îmi crește presiunea arterială, deci capul trebuie să fie prima mea grijă. Însă acest efort al mării trebuia făcut. Tania și-a dorit tot anul să ajungem aici, iar asta cu atât mai mult cu cât am avut o întreagă colonie de 12 sibieni și prieteni. Tania a avut prietene cu care să se joace încontinuu, noi a...

23 august 2023 Plimbare de concediu, în fapt de seară, prin Nessebar, împreună cu prietenii noștri braziliano-români. La momentul potrivit, ne-am gândit să mergem să servim o cină, una dintre ultimele din Bulgaria. Ochisem noi un loc, acolo unde, alaltăieri, un domn simpatic ne abordase în română, în versuri, să ne invite la masă.  După puțină mișcare am ajuns la restaurant. Același domn, am glumit intens cu el în toate limbile, română, engleză și ce s-a mai nimerit. Apoi, am intrat înăuntru destul de sceptici în privința localului, dar complet împăcați că, măcar pentru omul de agățare, merita să experimentăm. Restaurantul era gol în interior și nu era de mirare, căci la orele serii erau încă vreo 30 de grade. Dar din restaurant se treceea frumos pe terasă, una cu accente puternice de vechime, una cu vreo 3 nivele și cu vedere spre mare, bineînțeles. Servirea a continuat să fie bună, mâncarea a fost pe măsură și a fost o seară perfectă. La final, în timp ce ieșeam, am m...

22 august 2023 Astăzi recunosc că am greșit. Luat de valul litoralului bulgăresc, a micilor sau marilor delicii ce sunt pe aici, am cedat tentației zahărului.  La micul dejun am luat o prăjiturică tip bărcuță ce conținea multă cremă de cacao. Dacă ar fi fost doar aia, ar fi fost destul. Dar pe seară, când eram sigur în cameră și nu era nimeni să mă vadă, am mai luat vreo 7-8 bucăți de turtă dulce cu ciocolată. Poate pare naiv ce scriu aici, dar pentru mine este o înfrângere. Decizia de a renunța la zahăr am luat-o atunci când eram după operație, când încercam să mă obișnuiesc cu ideea de cancer. A fost decizia de a nu mai hrăni celula cancerigenă cu substanța ei favorită: zahărul. Iar azi, prin cedarea în fața ispitei, exact prin asta am greșit. Nu că aș fi consumat mult sau puțin, ci că am fost nedrept cu mine, cu șansa ce mi s-a mai dat la viață. Că am cedat nu în fața zahărului, ci în fața cancerului. Scriu aici, mă spovedesc, dar este ca și cum mi-aș da două palme: ...

21 august 2023 O zi îngrozitor de caldă aici, în Bulgaria, la mare. Au fost vreo 33 de grade, dar aud că la Sibiu au fost 37! În condițiile astea, după o zi de plajă, toată lumea din Sunny Beach s-a înghesuit să meargă seara la Nessebar. Cu ce să mergi cel mai lejer acolo? Cu autobuzul, cu transportul "în comună". Și, cum stăteam vreo 20 de oameni într-o anumită stație, după o lungă așteptare, iată că vine și autobuzul. Văd că vine cu avariile puse. Se oprește la vreo 50 de metri de stația noastră, fix înaintea unei intersecții, total aiurea pentru trafic și din el coboară vreo 5 persoane. Apoi autobuzul pleacă și vine spre noi. Era plin, într-adevăr, dar nu încetinește, nu trage spre stația noastră, ci trece în viteză pe lângă noi, pasagerii muți de uimire. Fentă bulgărească tipică?

20 august 2023 Spun tare și răspicat să se știe: urăsc să fac plajă! De fapt urăsc și soarele. Așa că marea, pentru mine, nu e tocmai cel mai apetisant lucru. Dar cum copilul meu vrea să mergem la mare, își dorește și visează asta, trebuie să facem neapărat acest lucru în fiecare an. Iată-ne deci la mare în Bulgaria. De data asta am un motiv foarte puternic să nu mă vadă soarele, mai ales că abia acum 2 zile am terminat o nouă rundă de citostatice. Chiar simt că nu îmi face bine soarele, simt că mă topesc sub el. Iar temperatura azi aici, în Sunny Beach, este de 31 de grade sau chiar mai mult.  Noroc că avem colțul nostru de umbră, noroc că suntem o colonie de vreo 10 sibieni și noroc că mai sunt alte prietene de-ale Taniei, astfel încât ea are cu cine se juca. Deci, pentru mine, prima zi de mare a însemnat să stau tolănit pe un șezlong portabil, adus de acasă, să citesc și, foarte rar, să mai povestesc cu sibienii mei. Nici măcar nu mi-am dat jos tricoul.  Să intr...

19 august 2023 Am ajuns din nou în Bulgaria! De data asta, ca să nu mai pătimim ca anul trecut, când am dat peste un drum vălurit pe care nu puteai merge cu mai mult de 50 de km/oră, am ales exact ruta de întoarcere de atunci, studiată și testată. Șoc și groază! După o porțiune bună, de ne frecam mâinile de plăcerea plimbării bulgărești, a început "bulgăreala". Adică, un drum cu gropi ce păreau să se producă atunci, instant! Culmea, era exact drumul de anul trecut, de data asta plin de capcane ce puteau fi capitale pentru mașină - adică fie gropi adânci de 20 de cm, fie ridicături de asfalt, ca niște movile, numai bune să despice "burta mașinii". În condițiile astea, cei doi din față, au devenit pilot și copilot, fiecare încercând să zărească primul pericolul, iar copilotul monitorizând insistent Waze-ul, acolo unde ploua cu raportări de gropi.  Așa a fost vreo 50 de km, suficient însă să scoată sufletul din noi. De câte ori vi s-a întâmplat ca pe un dru...

18 august 2023 Cu greu pot defini un stres "cotidian" mai mare decât acela al pregătirii bagajelor pentru concediu. Vorba vine, eu sunt în concediu de 11 luni, abia ce am terminat azi a cincea tură de citostatice, dar plecarea la mare în Bulgaria tot concediu este. Și uite așa, extenuat de la medicație și fără cheful dintotdeauna de a face bagaje, cu o listă în mână, m-am chinuit azi să particip la această operațiune chinuitoare. Cumva acum trolerul e gata, unele bagaje sunt în mașină, dar am mereu spaima că uităm ceva. Din punctul meu de vedere, banii, actele și oamenii (nu neapărat în ordinea asta) sunt esențialele. Restul le mai putem procura și de acolo. Ce nu putem însă procura de acolo este stresul pe care l-am acumulat azi. Mi-ar trebui vreo 8 zile de stat în Bulgaria să scap de el. Și, evident, stăm doar 7 zile.  V-am zis oare că nici nu-mi place marea? Plus, anul acesta chiar nu trebuie să mă vadă soarele, după problemele mele de sănătate. Hai măcar să av...

17 august 2023 Astă seară am avut o discuție interesantă. Am fost 4 băieți, fiecare cu ceva activitate în presa online sibiană (mă includ și pe mine). Se pune la punct un nou site de sport sibian și am fost chemat să mă alături.  Sunt cam reticent, fiindcă nu știu cum și cât timp voi găsi pentru asta, dar, pornind mai întâi cu ceea ce deja scriu despre Inter, ușor adaptat ca pentru site, poate voi reuși să mă fac util. Apoi mai am tot felul de idei, de interviuri și alte chestii. Cine știe cum și cât va crește? Plus, s-ar putea să fim chiar și plătiți, să iasă bani din treaba asta. Așa că e cazul să-mi asum și să dau o șansă talentului meu de a scrie despre sport.

16 august 2023 Un fapt aparent banal: suntem la părinții mei acasă, Tania vine de dincolo și spune că nu știu cum i-a spus Tata. Ca o glumă desigur. Tot ca o glumă, Mama îi răspunde brusc "Pârâcioaso!" Tania se duce dincolo și își continuă joaca.  Am stat câteva momente și apoi i-am atras atenția Mamei să nu îi mai spună așa Taniei. Etichetele astea descurajează. Iar asta, mai cu seamă, taie comunicarea. A pârî nu e bine, într-adevăr, dar a spune mereu părinților sau profesorilor ce se întâmplă poate fi vital. Îmi doresc ca Tania să ne spună mereu ce o supără, pentru a putea apoi împreună să evaluăm dacă e bine sau rău. Punându-i însă în cap că a spune înseamnă a pârî poate fi o gravă greșeală, mai ales atunci când copilul este la vârsta de doar 7 ani.

15 august 2023 A devenit deja tradiție ca ziua Taniei să n-o sărbătorim iarna, in ianuarie, ci în august, de Sfânta Maria. Iarna, dacă vrei să ții o zi de naștere a unui copil, mai mult de jumătate dintre invitați nu vin, lipsesc pe motiv de boală. Vara, nu ai problema asta, în plus e și cald și poți ține party-ul în aer liber. Iar cum Tania e și Maria e perfect să sărbătorești azi. Așa am făcut și azi, am închiriat un spațiu de joacă în aer liber în Șura Mare. Aveau piscină pentru copii, aveau tobogan uriaș gonflabil, aveau tot soiul de chestii prin grădină. În plus, au venit destui invitați, vreo 12-13, colegi ai Taniei de la școală, verișori și a ieșit o petrecere la care copiii chiar s-au simțit bine.  Asta este tot ceea ce contează. Ne-a costat destul distracția, dar nu exagerat, aș putea spune. Oricum, la cum a ieșit totul, a meritat, atât cheful, dar mai ales Tania, Maria noastră! Ceva drăguț a fost la tort, atunci când Tania, încurajată de noi, a rostit dorința ...

14 august 2023 Aș fi vrut acum să am o altă stare decât sila pe care mi-a stârnit-o această știre văzută pe un canal media respectabil, deci cu cititori ce se vor a fi respectabili. Știrea, de fapt, n-are nimic, relatează doar un fapt banal din România actuală. M-a pus însă necuratul să mă uit prin comentariile de la această știre, vreo 350 la număr. Mai bine de 90% sunt de un rasist îngrozitor, unul care țâșnește prin toți porii. Nu vezi acolo niciuna dintre calitățile pe care și le arogă românii. De creștinism, nici să nu aducem vorba. Zic doar că în țara în care românii cei puri dau tunuri după tunuri banului public, în care tot românii au făcut cele mai mari trădări ale celor din neamul lor, cei mai mulți au totuși nesimțirea de a îi acuza la grămadă pe cei de altă etnie de hoție, de lipsă de civilizație și igienă. Este suficient să citești câteva comentarii ca să vezi în plenitudinea sa fenomenul excluziunii sociale. La adăpostul tastaturii vezi oamenii spunând exact c...

13 august 2023 Noaptea trecută au fost Perseidele, la tradiționalul nostru loc de pe platoul Vălari. Condițiile au fost foarte bune, erau vreo 12-23 grade la ora 22 - dar eram bine înfofoliț - fără Lună să ne strice lumina și cu un cer absolut sticlă. Am văzut destul de multe stele căzătoare, unele chiar foarte lungi și au fost bucuria copiilor. Asta pentru că, desigur, am fost mai mulți, am fost cu copiii. O colegă de clasa a Taniei, încă o pereche de părinți, încă niște prieteni. Eram în locul ăla vreo 7 mașini și mai erau parcate încă vreo 4 pe partea cealaltă a drumului. Fiind sâmbătă seara, mulți au urcat să vadă spectacolul cerului și să se bucure de câteva ore frumoase. Încă un an la tradiția noastră de a vedea Perseidele. Simplu, frumos și cu câteva imagini ce rămân ca poze în amintirile memoriei noastre.

12 august 2023 Azi m-am trezit foarte de dimineață să ajung la ora 9 la un meci amical la Rășinari. Interul încearcă anul acesta să promoveze folosind o nouă rețetă, un lot adus de la juniori, la Interstar, cam ce ar putea fi mai bun pe aici prin zonă. Mă îndoiesc că vor reuși. Am fost șocat să văd cum arată fotbalul și mai ales fotbaliștii de 18-19 ani, cât de rău și cât de fragil este. Dacă băieții ăștia la 19 ani doar atât pot, atunci nu vor ajunge profesioniști în vecii vecilor! În primul rând nu știu să lege relații de joc, nu știu să joace cu privirea sus, asta pe lângă timorarea oarecum de înțeles. Nu văd  sclipire, nu văd zvâcnire, nu văd asumare. Dar mai ales nu văd calități fizice. Niciunul nu este mai înalt de 1,85, niciunul nu poate sprinta cu adevărat remarcabil - deși în fața lor au avut adversari de 35-45 de ani azi - și mai ales nu văd mușchi. Băieții ăștia s-au jucat cu mingea în tot junioratul lor dar nu au tras deloc de fiare. Fără mușchi la 19 ani nu...

11 august 2023 Azi a fost inaugurat parcul "Belvedere" în Sibiu, primul parc nou, făcut de la 0, în oraș. Mai frumos este că a fost gândit pe locul unei foste zone plină de gunoaie și într-o zonă cu o pantă accentuată. Astfel, de acolo de sus, ai o priveliște minunată asupra locurilor dimprejur și, desigur, asupra asfințitului.  Am fost și noi, era puhoi de lume. Greu cu parcarea, dar de altceva nu mă plâng. Parcul r într-adevăr altfel, mai puține leagăne, dar mai multe oportunități pentru copii, pentru echilibristică, cățărări și tot felul. Plus minigolf, plus zone cu apă. De toate! Mai trebuie niște finisaje, mai trebuie un pic lucrat la iarbă și mai trebuie să crească pomii abia plantați. Dar, chiar și așa, sunt bucuros că am putut fi prezent la această inaugurare. Peste ani poate și Tania va povesti copiilor despre acest parc născut după ea. Seara s-a încheiat frumos cu un joc de drone. Un joc așa cum trebuia să fie, cu animație, cu încântare. O seară în care ...

10 august 2023 Ziua de azi a început sub semnul prezentului, cu Veronica având o prezentare a viitoarei sale afaceri de "Dream Management" în fața grupului de antreprenori sibieni din care face parte. A fost prima dată când am fost și eu invitat, când am văzut-o și eu, și mi-a plăcut. Zâmbea mult, nu se poticnea deloc în vorbire, fără "ăăă"-uri, cu mișcări studiate. Limbajul non-verbal a fost foarte bun, perfect pentru a acompania ideile. Și, văzând zâmbetul și trăirea Veronicăi în timpul prezentării, prin mare încredere că și-a găsit drumul de viitor. Voi fi mult mai liniștit de-acum, știind-o astfel.  Apoi, seara, chiar înainte de culcare, am dat pe undeva prin laptop peste niște filmări vechi puse într-un director numit "temp". De regulă acele directoare le șterg rapid, mai ales când sunt zeci de Giga de date. În schimb, acolo era o comoară, filmări cu Tania și cu Pufy, din 2020, din vremea pandemiei. Pufy foarte micuță, ca un puf mare de bl...

09 august 2023 M-am dus azi la spital, la secția de Oncologie, să îmi iau rețeta pentru următoarea tură de citostatice. În timp ce așteptam în fața ușii predestinate, văd o asistentă că intră înăuntru purtând o cutie mare, transparentă, plină de prăjituri de casă. Probabil ceva în genul prăjitură de mere sau prune.  Mai stau încă 2-3 minute și văd că iese asistenta cu aceeași cutie plină în mâini. Se uită la mine, zâmbește și îmi spune "Doriți o prăjitură?" Eu, complet surprins, fac un zâmbet larg și răspund "Mai degrabă o rețetă." Asistenta zâmbește și ea larg, mai insistă o dată, dar și eu refuz politicos și foarte recunoscător pentru ofertă. După aia, după ce a plecat, mi-am adus aminte că oricum eu evit zahărul.  Dar, oricum, întâmplarea a fost tare dulce, mai ales că s-a petrecut în cel mai neașteptat loc.

08 august 2023 Atunci când am ocazia să îi prezint cuiva Transilvania, mereu fac un tur care să includă Sighișoara. Așa am avut ocazia acum, cu prietenii "brazilieni" din Caracal, cu Izabela, prietena bună a Taniei și cu o prietenă de-a lor de familie, de data asta veritabilă braziliană. Traseul a fost clar: Hosman, Moșna, Biertan și apoi Sighișoara, desigur. Am descoperit comunități săsești distincte, de la mai mic la mai mare și în rest am lăsat imaginile și Transilvania să vorbească. În total, 16.000 de pași. Problema a fost însă că, în ziua precedentă, cu Tania la joacă am făcut o mișcare greșită și mi-a fugit iarăși genunchiul care nu are ligament. Așa că azi am dus excursia cu genunchiul bine de tot umflat. N-aș fi putut călca pe el dacă nu punean orteza în jurul rotulei. Doar așa am putut să fac față Transilvaniei.

7 august 2023 Aștept acum la coadă, în secția de Oncologie, pentru un nou set de analize. A venit momentul pentru a trece la următoarea rundă de citostatice. Dar asta este mersul firesc al tratamentului. Și sper să funcționeze. Altceva nu funcționează, rutina de organizare de până aici. Suntem doar 2 persoane care purtăm mască. În mod normal, măcar aici in secție, ar fi trebuit ca toți pacienții să poarte una. Se pare că oamenii chiar nu își dau seama. Până să ajung aici, la coadă, am trecut prin curtea spitalului. Bălți și noroaie ce trebuie evitate, lucruri lăsate așa cu anii. N-ai cum să intri în secții fără să fii murdar pe tălpi - nici măcar ștergătoare nu sunt.  La înregistrarea în spital era și acolo o coadă. Una specială, la două capete. Cum stăteam în așteptare la ea, se vâră cineva în față. Îmi pun puțin ochii în celular și dau să îi scot când văd mișcare în fața mea. Dar înainte de asta mă împinge cel din spate cu o mână pusă pe umărul meu. Repede-repede, să ...

06 august 2023 Azi am fost să vedem un film în mall. Cu Tania și o prietenă, împreună cu părinții. Ne-am dus fixați pe oricare film de desene animate nevăzut și am sfârșit prin a revedea un altul, "Elemental". Cum era mai răcoare afară, ploaie și o cădere de 10 grade a temperaturii, tot orașul părea acolo. La film, am prins bilete, dar sala era arhiplină. Oare câți ca noi revedeau filmul? Filmul, un Disney combinat cu Pixar, ne-a făcut să trăim intens și a doua oară. Cu glume, cu animație perfectă, cu morală. Minunat! Asta înseamnă puterea unui film de calitate, să te facă să-l vezi și să-l revezi. Iar, și iar, și iar.

05 august 2023 Azi m-am reîntâlnit cu un gust tare drag. Cum Veronica a ieșit dimineața în piața țărănească, a luat de acolo ulei de dovleac presat la rece. Și asta am mâncat cu toții, ca sparții, atât la micul dejun, cât și la cină. Pui uleiul în farfurie, pui un pic de sare, iei pâine (prăjită sau nu) și înmoi. Atât, pentru un gust excelent! Aș putea mânca zile întregi doar așa ceva! Chestia este că atunci când eram mic, la bunici, mai aveam uneori acest ulei făcut în casă, cu pâine făcută în cuptor de bunica. Nu i-am apreciat atunci valoarea, gustul. Abia acum, când e departe în vremuri, îl înțeleg.

4 august 2023 Nu aș spune că până acum am fost un tată foarte implicat în activitatea copilului meu. Nu m-am jucat poate atât de mult cu fetița atunci când era mică, nu am știut să cobor la jocurile vârstei, în plus, Tania s-a descurcat foarte bine singură, a avut mereu imaginație.  Nici la muzee n-am fost cât ar fi trebuit, dar acolo pot recupera. Nici nu am reușit să fac multe activități fizice cu ea, asta și din cauza problemelor mele constante de sănătate. Am reușit doar să îi inspir imaginația, atât cât am știut, am reușit să controlăm ceea ce urmărește la TV, să aibă gust pentru desene animate de calitate.  Simt că am multe datorii și că mai avem multe de făcut împreună. Doar viața să îmi mai dea acest timp. Visez la ziua când, de pildă, ne vom uita împreună la documentare. Multe și tot mai multe!

3 august 2023 Ca să vezi! În fiecare an, ziua de 3 august a însemnat încă o jumătate de an pentru mine. De multe ori nu i-am dat atenție însă anul acesta, mai mult ca oricând, îi simt greutatea. După atâta tratament și concediu medical, după șocul operației de anul trecut, zilele și  anii au altă greutate pentru mine. Faptul că am mai adunat o jumătate de an este, în sine, o realizare. 180 de nopți în care am spus "Noapte bună, Tania!", 180 de zile în care m-am bucurat de o glumă, de orice lucru ce pare neînsemnat. De data asta a fost mai mult decât o jumătate a ceva. A fost ceva plin și deplin!

2 august 2023. Este greu să fii tată stresat în parc, la locul de joacă al copiilor. Când Tania era mai mică, mă puneam într-un loc și, chiar dacă îmi luam un pic privirea de pe ea, o zăream în clipa următoare. Acum, la 7 ani și jumătate, situația e schimbată mult. O singură privire pe celular și Tanja era de negăsit, era deja în celălalt capăt al locului mare de joacă. Practic am fost într-o continuă căutare, mereu o pierdeam din ochi. Pe de altă parte însă, n-o să mai am parte de asta mult timp. Anii de parc trec rapid. Să mai fie poate 2-3 veri și apoi gata. Vor fi alte locuri de joacă, alt anturaj.  Iar reîntoarcerea în parc o voi mai prinde poate doar ca bunic. Poate, dacă...

1 august 2023 Acum câteva zile am început un curs de copywriting. Părea o idee interesantă, curs gratuit cu sute de participanți. Deci valoroasă, nu?  Împachetarea însă s-a dovedit cam ieftină, gândită ca o tabără. Tabără în sus, tabără în jos, câteva lucruri util, dar și mult prea mult balast. Ce m-a deranjat însă enorm a fost modul în care această tabără gratuită nu era decât p fațadă pentru ceea ce voiau ei de fapt să vândă: cu curs profesional de 3 luni ce costă nu știu câte mii de lei. Găsești vreo 100 de cursanți și cu banii ăștia te-ai asigurat 3 luni. În loc să faci bani din copywriting, faci bani mai sigur din cursuri. Și ca să fie și mai enervant, tabăra asta gratuită e impulsionată de un concurs cu premii. Ca să câștigi concursul trebuie să acumulezi puncte. Punctele se iau de pe teme, dar mai ales de pe postări pe profilele tale personale de pe rețelele sociale. Practic acolo arăți ce înveți în tabără (asta ar fi ideea), dar automat promovezi masiv tabăra. A...