Ratarea

26 august 2023

Ieri a fost prima zi de când țin acest jurnal când am ratat a scrie. Mă gândesc că e ok așa, era oricum o prea mare presiune pe mine să scriu în fiecare zi. De acum pot sări și în alte zile, scrisul aici trebuie să fie neapărat o bucurie, nu o corvoadă.

Ieri am poposit, în drumul dintre marea bulgărească înspre țară, la Veliko Tărnovo. A fost atât de cald și am avut atât de mers încât am eșuat seara.

Iar astăzi ne-am continuat drumul înspre țară, înspre Caracal, la prietenii "brazilieni" de aici. Waze-ul ne-a dus printr-o pustietate a drumurilor bulgărești, dar măcar erau cât de cât practicabile. Au fost zeci de minute în care aproape că am fost singuri pe drum, foarte rar am mai văzut o mașină pe sens opus.

Iar la Nikopol am trecut cu bacul spre Turnu Măgurele, pentru prima dată în viața mea. Tania a avut emoții, dar i-au trecut rapid după ce și-a dat seama că bacul nu este o bărcuță. Apoi am trecut în mai puțin de 10 minute Dunărea. Singura idee a fost despre dezordinea din vamă și de la îmbarcare. Parcă haosul a fost nespus de mare. Dar eu nu mă pot plânge câtă vreme noi nu am așteptat mai mult de 30 de minute.