Culoarea pielii

14 august 2023

Aș fi vrut acum să am o altă stare decât sila pe care mi-a stârnit-o această știre văzută pe un canal media respectabil, deci cu cititori ce se vor a fi respectabili. Știrea, de fapt, n-are nimic, relatează doar un fapt banal din România actuală. M-a pus însă necuratul să mă uit prin comentariile de la această știre, vreo 350 la număr. Mai bine de 90% sunt de un rasist îngrozitor, unul care țâșnește prin toți porii. Nu vezi acolo niciuna dintre calitățile pe care și le arogă românii. De creștinism, nici să nu aducem vorba.

Zic doar că în țara în care românii cei puri dau tunuri după tunuri banului public, în care tot românii au făcut cele mai mari trădări ale celor din neamul lor, cei mai mulți au totuși nesimțirea de a îi acuza la grămadă pe cei de altă etnie de hoție, de lipsă de civilizație și igienă. Este suficient să citești câteva comentarii ca să vezi în plenitudinea sa fenomenul excluziunii sociale. La adăpostul tastaturii vezi oamenii spunând exact ceea ce gândesc, vezi care le sunt limitele și cum pentru prejudecăți adânc înrădăcinate sunt gata să condamne pe toți membrii unei etnii. Deci nu contează cum era individul dintr-o situație, bun sau rău, el trebuie judecat sau exclus pe baza etniei din care face față. 

Vă dați seama, bineînțeles, că aceste prejudecăți pornesc din familie și se revarsă în societate. Școala este doar o continuitate firească a lor, mai ales că, în afara unor forme fără fond, nu se face niciun efort real pentru spargerea prejudecăților. 

Un prin pas totuși ar putea fi noile ore de "Istorie a holocaustului" ce se vor studia, conform unei noi legi, una pe săptămână în clasa a XI-a. Cum holocaustul românesc a însemnat și exterminarea rromilor, ar fi un pas bun să începem să vorbim și despre păcatele noastre ca nație, despre robia de secole a rromilor și poate așa să vedem puțin barierele ce ne țin la distanță de la a face noi primul pas spre toleranța reală. 

Toleranța trebuie învățată tare și apăsat, fie prin școală, fie prin biserică, fie prin familie. Deocamdată, din ce îmi arată comentariile de la această știre, noi facem totul doar de mântuială. Până la mântuire este o distanță abisală.