Drumul

12 iunie 2023

Mi-am dat seama azi de ceva, felul în care planificarea vieții mele de acum seamănă mult cu felul în care ne planificăm drumurile lungi cu mașina electrică.

Pentru distanțe scurte, mașina noastră electrică n-are probleme. Dar când mergi la mare, un drum de vreo 700 de km cu o mașină de autonomie sub 250 de km ridică niște calcule. Suntem doi șoferi, eu și soția. Cu o mașină pe combustie am putea face drumul acesta poate doar cu o oprire scurtă la o benzinărie. Am calcula tot drumul, toți kilometri în toată lungimea lui, cu toate orele puse peste el.  Am făcut asta ani la rândul și eram mereu obosiți. Anul trecut, am mers prima dată cu mașina electrică pe acel drum. Fiindcă aveam pauze din 200 in 200 de km, adică tot cam la 2 ore și un pic, drumul a părut mai ușor, etapizat, acolo unde fiecare etapă era în sine un drum. Nu te mai gândeai că ai 700 de km în față, ci doar 200, doar două ore. Stresul și apăsarea pe drum a fost mai ușoară. 

Acum, forțat, pățesc ceva similar cu boala mea. Trăiesc pentru fiecare verificare RMN pe care o fac, tot la 4 luni. Dacă rezultatele testului sunt bune, am drum în viață pentru următoarele 4 luni. Nu mai pot gândi viața ca 30-40 de ani de-acum înainte, ci trebuie să văd aceste intervale scurte. Nu e o bucurie, dar așa pot să simt mai bine însemnătatea fiecărei zile, săptămâni.