Sovata

25 iunie 2023

Azi este despre Sovata. Pentru că aici suntem, de sâmbătă (ieri) și până mâine (luni), noroc cu Veronica fiindcă a avut treabă aici, o nouă meserie, cea de trainer. Sunt mândru de ea și sper să reușească, fiindcă sclipește atunci când doar vorbește despre asta.

Altfel, eu n-am stat niciodată în Sovata, doar am mai fost în trecere. O știam ca o stațiune ponosită, pierdută cumva din cauza infrastructurii proaste și fără prea multe atracții. 

Acum, la vreo 10 ani distanță, o regăsesc altfel: natură, pădure, drumuri bune, multe gospodării și pensiuni îngrijite, restaurante foarte prietenoase și făcute cu mult bun gust, unde servirea este mai amabilă decât la Sibiu - semn că oamenii de aici își păstrează angajații pe termen lung, nu îi vântură în domeniul ospitalității dintr-un loc în altul.

Am văzut iar Lacul Ursu, am văzut prețuri cam piperate, am văzut mulți turiști, dar ne-a prins și ploaia, situație în care orice gând de stat la baie în lac s-a dus pe apa ploii. 

Am revenit la pensiune însă și aici am descoperit condițiile extra pe care aseară nu le zărisem. Ciubăr cu apă caldă și sărată în care ne-am bălăcit vreo 2 ore, sub foișor, în timp ce în jurul nostru ploua. Am avut lungi povești cu ceilalți oaspeți mai în vârstă de la Iași, am povestit mult despre mașina electrică și alte lucruri de trai, viață și medicație. 

La Sovata astăzi a fost ca la un han al prieteniei. Discuții calde și priviri ochi în ochi, simțind că deși ne separă Carpații și trăim în medii diferite, deși suntem din zone profesionale complet separate, împărtășim aceleași valori cu toții.