Aripi frânte


10 iunie 2023

Mă uit acum la finala Champions League. De fiecare dată când văd câte un portar sărind mă încearcă o umbră, un regret.

Îmi aduc aminte de cum mi s-au frânt mie aripile portăriei acum mai bine de 10 ani. Sunt chiar 15 ani de la accidentarea la genunchi. Am mai luptat 5 ani, operații, recuperări, dar de fiecare dată genunchiul ceda. În cele din urmă a trebuit să abandonez orice gând.

Mai întâi a fost acel pas în gol, acele 30 de secunde de amorțeală în care nu mi-am simțit piciorul. Apoi m-am ridicat și am reușit să ajung până acolo. Apoi diagnostic, apoi operație, recuperare și iarăși reaccidentări, de fiecare dată. 

Prima dată am crezut că pauza de fotbal va fi de câteva zile, apoi de câteva săptămâni. Au durat ani până să mai joc și la doar câteva săptămâni distanță m-am reaccidentat. 

Țin minte că atunci când am abandonat, ani la rândul, mi se întâmpla să mai visez că joc fotbal. Săream după minge, mă simțeam în putere. Dar chiar și în somn simțeam că nu pot plonja în stânga. Inconștientul îmi vorbea și în vis, știa că genunchiul stâng este cel cu probleme. Acum, de câțiva ani, au încetat și aceste vise. Speranțele mele au pus punct zborului.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Am șters o adicție

Folderul "TEMP"

Descărcat