Salvarea în public

28 iunie 2023

Astă seară, exact când era să abandonez năzuința pentru o zi trecută cu folos, am fost salvat de teatru. Noroc cu festivalul de la Sibiu și cu faptul că unele spectacole sunt la două minute de mers de mine. Perfect pentru ca să ies pe seară cu Tania în Piața Habermann.

Aici, de vreo câțiva ani, spectacolele sunt de masă. Poate e impropriu spus "teatru". Sunt mai mult animații stradale, acrobație, dans, improvizații. Foarte multe făcute pentru copii, foarte multe interacțiuni cu publicul.

Și uite așa, Alex cel destul de posac, a reușit să facă Soarele să răsară pentru el seara. Au fost suficiente două spectacole stradale, cu unele momente ce mi-au stârnit un râs absolut natural și vindecător.

Dar mai mult decât reacția mea, cred că a contat participarea afectivă a celor din jur, sute și sute de spectatori. Au fost momente în care mai mult decât la spectacol mă uitam mai mult la oamenii din jur, să le văd râsetele, chipurile înseninate de bună dispoziție, oameni care erau acolo nu pentru un act înalt artistic, ci pentru a se simți pur și simplu bine. Totul a plecat de la momentul artistic, este drept, dar contagierea s-a întâmplat între noi, în public.