Ani si depărtări

9 noiembrie 2023

Cândva, acum multe decenii, copil fiind, priveam fascinat dârele albe ale avioanelor din înaltul cerului. Vedeam când și când câte unul și îmi amintesc perfect senzația mea de uimire că oameni sunt atât de sus și că desenează atât de frumos acele linii pe cer. Iar magia începea atuncu când dârele motoarelor cu reacție începeau să se estompeze în timp ce avionul continua să "scrie" cu alb în depărtare.

Acum, în seara de noiembrie, în traficul blocat de la intrarea în oraș, priveam în depărtare peste "valurile" Cindrelului. Un roi de avioane lăsa dârele în toate direcțiile, fiecare pe culoarul său de zbor. Fascinant era numărul lor și cum se încadrau în peisajul prezentului. Nu suntem în era mașinilor zburătoare, cum ne închipuiam că va fi, dar omul deja pune pasul tot mai des în cer. 

Cândva, de mult, mi se părea fascinantă mașina. Nici nu erau foarte multe și cam toare erau la fel. Mă uitam cu admirație la șoferi, mai ales la cei de troleibuze care luptau cu volane cât cercul de gimnastică. În mintea copilului de atunci părea uriaș să ajung să conduc și eu. 

Astăzi, toți cei pe care-i știu au cel puțin o mașină. Condusul a devenit ceva banal, a devenit o a doua natură. Am reușit să prind și epoca mașinii electrice, cea care exista în mintea copilului doar la "mașinuțele cu tampoane". În firescul de acum însă mă mai gândesc la mine, cel de decenii și la cât de uimit ar fi să mă vadă.

Cândva, primeam divertisment cu pipeta. Aveam povești audio pe un pick-up, mai erau povești de "Noapte bună, copii!" pe "Radio România Tineret" (parcă) și mai primeam în weekend desene animate sau "Teleenciclopedia". Totul la un televizor alb negru.

Astăzi stau cu telefonul smart în mână, cu mai multe culori decât pot ochii mei să discearnă. Pot accesa platforme streaming direct de aici și aș avea nevoie de vreo 10.000 de vieți ca să pot vedea tot ceea ce mă atrage, tot ceea ce mi s-ar părea că merită timpul meu. Copilul din mine sunt sigur că m-ar privi ca un fel de cyborg. Dar adultului de azi, făcând aceste comparații, îi vine în minte doar linia melodică ce începe cu "Hei, tramvai, cu etaj și tras de cai!"