Gura Râului


25 septembrie

Nu am mai fost de mult pe la Gura Râului. A fost locul unei bune părți din copilăria mea. Simțeam mereu că nedreptățesc prin absența mea acest loc și, mai ales, îmi neglijez nepermis rudele. 

Ei bine, ieri după-amiază am făcut o reîntoarcere la Gura Râului, toți trei. Cu Tania acum mare și care pricepe ceea ce vede și cu verișoarele și unchiul fiind toți acasă. A fost bine, a fost cald, a fost familie. Regăsită, dar niciodată pierdută.

Am regăsit și gospodăria, cuptorul de pâine, acum modificat, locul din casă unde vara mă ascundeam de soare și căldură și citeam neîncetat - să fi fost cam la 9-10 ani eu atunci - am revăzut locul unde se adunau pisici, troaca de unde se adăpau vitele, am revăzut tractorașul, dar și cântarul cel vechi de pe vremea străbunicului. Eram în 2023 și, totodată, înapoi prin 1990, cu mirosul, trăirile și oamenii de atunci. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Am șters o adicție

Folderul "TEMP"

Descărcat