Veverițele se simt bine sub arini

3 septembrie 2023

Din primăvară știam că sunt vreo 3 veverițe în "Sub arini". Le cunoșteam și locul, pe lângă podul mare din mijlocul parcului, le știam și culorile, una maronie, una neagră cu alb pe piept și una cenușie. Plus, știam și cum să le fac să vină aproape, cu un pic de "mită" de nuci. 

Astăzi, în plimbare de la Dumbrava înspre Centru, am zis s-o luăm prin "Veverițe Land". Nu aveam nuci la noi, dar asta nu ne împiedica să nu le salutăm din trecere. Imediat ce am intrat în parc, am și zărit una, însă mult mai departe de unde știam noi că ar fi. Până am stat nemișcați și am observat-o cum cotrobăia printre frunzele de jos, am mai zărit o coadă stufoasă mai departe. S-or fi mutat? Am mai făcut doar câțiva pași pe alee, iată, încă una! Înseamnă că le-am văzut pe toate?

Surpriză! După încă vreo 100 de metri pe alee, uite, încă 2. Deja erau 5 și eram tare satisfăcuți că veverițele au sporit la "recensământul" nostru. Când am ajuns la pod, la locul știut, încă una era la datorie, muncea și ea de zor în timp ce un alt plimbăreț prin parc îi făcea o ședință foto. 

Iar ca toată plimbarea noastră să fie completă, pe când ne apropiam deja de bazinul "Olimpia", încă o veveriță, cea mai îndrăzneață, lua alune direct din mâna unor doamne ce stăteau pe o bancă. Lângă, încă un domn pensionar povestea despre această veveriță cu mare drag, ca și cum ar fi povestit despre o nepoțică a sa. 

Uite așa, în loc de 3 veverițe câte știam, am găsit azi chiar 7! Mare bucurie să vezi asemenea locatari simpatici în "Sub arini", mai ales că, fiecare dintre ele declanșează automat zâmbete și priviri pline de sclipici în ochi din partea trecătorilor de pe alei. Dacă reușim să le protejăm, mai ales că văd că, pe lângă ceea ce le oferă parcul, mai primesc și multe daruri de la oameni, cred că numărul cozilor stufoase din parc va crește în continuare. Ar fi probabil cea mai frumoasă bucurie pe care ne-ar putea-o oferi natura Sibiului.